1 Le bilance false sono cosa abbominevole al Signore; Ma il peso giusto gli è cosa grata

2 Venuta la superbia, viene l’ignominia; Ma la sapienza è con gli umili

3 L’integrità degli uomini diritti li conduce; Ma la perversità de’ disleali di distrugge

4 Le ricchezze non gioveranno al giorno dell’indegnazione; Ma la giustizia riscoterà da morte

5 La giustizia dell’uomo intiero addirizza la via di esso; Ma l’empio caderà per la sua empietà.

6 La giustizia degli uomini diritti li riscoterà; Ma i disleali saranno presi per la lor propria malizia

7 Quando l’uomo empio muore, la sua aspettazione perisce; E la speranza ch’egli aveva concepita delle sue forze è perduta

8 Il giusto è tratto fuor di distretta; Ma l’empio viene in luogo suo

9 L’ipocrito corrompe il suo prossimo con la sua bocca; Ma i giusti ne son liberati per conoscimento

10 La città festeggia del bene de’ giusti; Ma vi è giubilo quando gli empi periscono.

11 La città è innalzata per la benedizione degli uomini diritti; Ma è sovvertita per la bocca degli empi

12 Chi sprezza il suo prossimo è privo di senno; Ma l’uomo prudente tace.

13 Colui che va sparlando palesa il segreto; Ma chi è leale di spirito cela la cosa

14 Il popolo cade in ruina dove non son consigli; Ma vi è salute in moltitudine di consiglieri

15 L’uomo certamente sofferirà del male, se fa sicurtà per lo strano; Ma chi odia i mallevadori è sicuro

16 La donna graziosa otterrà gloria, Come i possenti ottengono ricchezze

17 L’uomo benigno fa bene a sè stesso; Ma il crudele conturba la sua propria carne

18 L’empio fa un’opera fallace; Ma vi è un premio sicuro per colui che semina giustizia

19 Così è la giustizia a vita, Come chi procaccia il male lo procaccia alla sua morte

20 I perversi di cuore sono un abbominio al Signore; Ma quelli che sono intieri di via son ciò che gli è grato

21 Il malvagio d’ora in ora non resterà impunito; Ma la progenie de’ giusti scamperà

22 Una donna bella, ma scema di senno, È un monile d’oro nel grifo d’un porco

23 Il desiderio de’ giusti non è altro che bene; Ma la speranza degli empi è indegnazione

24 Vi è tale che spande, e pur vie più diventa ricco; E tale che risparmia oltre al diritto, e pur ne diventa sempre più povero

25 La persona liberale sarà ingrassata; E chi annaffia sarà anch’esso annaffiato

26 Il popolo maledirà chi serra il grano; Ma benedizione sarà sopra il capo di chi lo vende

27 Chi cerca il bene procaccia benevolenza; Ma il male avverrà a chi lo cerca

28 Chi si confida nelle sue ricchezze caderà; Ma i giusti germoglieranno a guisa di frondi

29 Chi dissipa la sua casa possederà del vento; E lo stolto sarà servo a chi è savio di cuore

30 Il frutto del giusto è un albero di vita; E il savio prende le anime

31 Ecco, il giusto riceve la sua retribuzione in terra; Quanto più la riceverà l’empio e il peccatore?

1 Cumpăna înşelătoare este urîtă Domnului, dar cîntăreala dreaptă Îi este plăcută.

2 Cînd vine mîndria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.

3 Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cîrmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.

4 În ziua mîniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte dela moarte.

5 Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăş răutatea lui.

6 Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sînt prinşi de răutatea lor.

7 La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.

8 Cel neprihănit este scăpat din strîmtoare, şi cel rău îi ia locul.

9 Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sînt scăpaţi prin ştiinţă.

10 Cînd le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi cînd pier cei răi, toţi strigă de veselie.

11 Cetatea se înalţă prin binecuvîntarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi. -

12 Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace. -

13 Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s'a încredinţat. -

14 Cînd nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici. -

15 Cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit. -

16 O femeie plăcută capătă cinste, şi cei asupritori capătă bogăţie. -

17 Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi turbură însăş carnea lui. -

18 Cel rău dobîndeşte un cîştig înşelător, dar cel ce samănă neprihănirea are o adevărată plată. -

19 Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea. -

20 Cei cu inima stricată sînt o scîrbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sînt plăcuţi.

21 Hotărît: cel rău nu va rămînea nepedepsit, dar sămînţa celor neprihăniţi va fi scăpată. -

22 Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în rîtul unui porc. -

23 Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine; dar aşteptarea celor răi este numai mînie-.

24 Unul, care dă cu mîna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decît să sărăcească. -

25 Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. -

26 Cine opreşte grîul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce -l vinde vine binecuvîntarea. -

27 Cine urmăreşte binele, îşi cîştigă bunăvoinţă, dar cine urmăreşte răul este atins de el. -

28 Cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul. -

29 Cine îşi turbură casa va moşteni vînt, şi nebunul va fi robul omului înţelept! -

30 Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept cîştigă suflete. -

31 Iată, cel neprihănit este răsplătit pe pămînt; cu cît mai mult cel rău şi păcătos!