1 Il povero, che cammina nella sua integrità, Val meglio che il perverso di labbra, il quale è stolto

2 Come chi è frettoloso di piedi incappa; Così non vi è alcun bene, quando l’anima è senza conoscimento

3 La stoltizia dell’uomo perverte la via di esso; E pure il suo cuore dispetta contro al Signore

4 Le ricchezze aggiungono amici in gran numero; Ma il misero è separato dal suo intimo amico

5 Il falso testimonio non resterà impunito, E chi sbocca menzogne non iscamperà

6 Molti riveriscono il principe; Ma ognuno è amico del donatore.

7 Tutti i fratelli del povero l’odiano; Quanto più si dilungheranno i suoi amici da lui! Egli con parole li supplica, ma essi se ne vanno

8 Chi acquista senno ama l’anima sua; Chi osserva l’intendimento troverà del bene

9 Il falso testimonio non resterà impunito, E chi sbocca menzogne perirà

10 I diletti non si convengono allo stolto; Quanto meno conviensi al servo signoreggiar sopra i principi!

11 Il senno dell’uomo rallenta l’ira di esso; E la sua gloria è di passar sopra le offese

12 L’indegnazione del re è come il ruggito del leoncello; Ma il suo favore è come la rugiada sopra l’erba

13 Il figliuolo stolto è una grande sciagura a suo padre; E le risse della moglie sono un gocciolar continuo

14 Casa e sostanza sono l’eredità de’ padri; Ma dal Signore viene la moglie prudente

15 La pigrizia fa cadere in profondo sonno; E la persona negligente avrà fame

16 Chi osserva il comandamento guarda l’anima sua; Ma chi trascura le sue vie morrà

17 Chi dona al povero presta al Signore; Ed egli gli farà la sua retribuzione

18 Gastiga il tuo figliuolo, mentre vi è ancora della speranza; Ma non imprender già di ucciderlo

19 Chi è grandemente iracondo ne porterà la pena; Che se tu lo scampi, tu lo renderai vie più iracondo

20 Ascolta consiglio, e ricevi correzione, Acciocchè tu diventi savio alla fine

21 Vi sono molti pensieri nel cuor dell’uomo; Ma il consiglio del Signore è quello che sarà stabile

22 La benignità dell’uomo è il suo ornamento; E meglio vale il povero, che l’uomo bugiardo

23 Il timor del Signore è a vita; E chi lo teme passerà la notte sazio, e non sarà visitato da alcun male

24 Il pigro nasconde la mano nel seno, E non la ritrae fuori, non pure per recarsela alla bocca

25 Percuoti lo schernitore, e il semplice ne diventerà avveduto; E se tu correggi l’uomo intendente, egli intenderà la scienza

26 Il figliuolo che fa vergogna e vituperio, Ruina il padre, e scaccia la madre

27 Figliuol mio, ascoltando l’ammaestramento, Rimanti di deviare da’ detti di scienza

28 Il testimonio scellerato schernisce la dirittura; E la bocca degli empi trangugia l’iniquità

29 I giudicii sono apparecchiati agli schernitori, E le percosse al dosso degli stolti

1 Mai mult preţuieşte săracul, care umblă în neprihănirea lui, decît un bogat cu buze stricate şi nebun. -

2 Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva, şi cine aleargă neghiobeşte înainte, o nimereşte rău. -

3 Nebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cîrteşte împotriva Domnului cu inima lui. -

4 Bogăţia aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui. -

5 Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni nu va scăpa. -

6 Omul darnic are mulţi linguşitori, şi toţi sînt prieteni cu cel ce dă daruri. -

7 Toţi fraţii săracului îl urăsc; cu cît mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi. -

8 Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea. -

9 Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit, şi celce spune minciuni va pieri, -

10 Unui nebun nu -i şade bine să trăiască în desfătări, cu atît mai puţin unui rob să stăpînească peste voivozi. -

11 Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile. -

12 Mînia împăratului este ca răcnetul unui leu, şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă. -

13 Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gîlcevitoare este ca o straşină de pe care picură într'una. -

14 Casa şi averea le moştenim dela părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar dela Domnul. -

15 Lenea te cufundă într'un somn adînc, şi sufletul molatic sufere de foame. -

16 Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri. -

17 Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea. -

18 Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să -l omori. -

19 Cel pe care -l apucă mînia trebuie să-şi ia pedeapsa; căci dacă -l scoţi din ea, va trebui să mai faci odată lucrul acesta. -

20 Ascultă sfaturile, şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor! -

21 Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărîrea Domnului, aceea se împlineşte. -

22 Ceeace face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decît nu mincinos. -

23 Frica de Domnul duce la viaţă, şi celce o are, petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire. -

24 Leneşul îşi vîră mîna în strachină, şi n'o duce înapoi la gură. -

25 Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; mustră... pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa. -

26 Cine jăfuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mamă-sa, este un fiu care aduce ruşine şi ocară. -

27 Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. -

28 Un martor stricat îşi bate joc de dreptate, şi gura celor răi înghite nelegiuirea. -

29 Pedepsele sînt pregătite pentru batjocoritori, şi loviturile pentru spinările nebunilor.