1 FIGLIUOL mio, se tu ricevi i miei detti, E riponi appo te i miei comandamenti,

2 Rendendo il tuo orecchio attento alla Sapienza; Se tu inchini il tuo cuore all’intendimento,

3 E se tu chiami la prudenza, E dài fuori la tua voce all’intendimento;

4 Se tu la cerchi come l’argento, E l’investighi come i tesori;

5 Allora tu intenderai il timor del Signore, E troverai la conoscenza di Dio.

6 Perciocchè il Signore dà la sapienza; Dalla sua bocca procede la scienza e l’intendimento.

7 Egli riserba la ragione a’ diritti; Egli è lo scudo di quelli che camminano in integrità;

8 Per guardare i sentieri di dirittura, E custodire la via de’ suoi santi.

9 Allora tu intenderai giustizia, giudicio, E dirittura, ed ogni buon sentiero

10 Quando la sapienza sarà entrata nel cuor tuo, E la scienza sarà dilettevole all’anima tua;

11 L’avvedimento ti preserverà, La prudenza ti guarderà;

12 Per liberarti dalla via malvagia, Dagli uomini che parlano di cose perverse;

13 I quali lasciano i sentieri della dirittura, Per camminar per le vie delle tenebre;

14 I quali si rallegrano di far male, E festeggiano nelle perversità di malizia;

15 I quali son torti nelle lor vie, E traviati ne’ lor sentieri.

16 Per iscamparti ancora dalla donna straniera; Dalla forestiera che parla vezzosamente;

17 La quale ha abbandonato il conduttor della sua giovanezza, Ed ha dimenticato il patto del suo Dio.

18 Conciossiachè la casa di essa dichini alla morte, Ed i suoi sentieri a’ morti.

19 Niuno di coloro ch’entrano da essa non ne ritorna, E non riprende i sentieri della vita.

20 Acciocchè ancora tu cammini per la via de’ buoni, Ed osservi i sentieri de’ giusti.

21 Perciocchè gli uomini diritti abiteranno la terra, E gli uomini intieri rimarranno in essa.

22 Ma gli empi saranno sterminati dalla terra, E i disleali ne saranno divelti

1 Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele,

2 dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;

3 dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere,

4 dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară,

5 atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

6 Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.

7 El dă izbîndă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.

8 Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.

9 Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile cari duc la bine.

10 Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;

11 chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,

12 ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvîntări stricate;

13 de ceice părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase;

14 cari se bucură să facă răul, şi îşi pun plăcerea în răutate,

15 cari umblă pe cărări strîmbe, şi apucă pe drumuri sucite;

16 ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare,

17 care părăseşte pe bărbatul tinereţei ei, şi uită legămîntul Dumnezeului ei.

18 Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi:

19 niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce, şi nu mai găseşte cărările vieţii.

20 De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, şi să ţii cărările celor neprihăniţi!

21 Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămînea în ea;

22 dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.