1 Come la neve non si conviene alla state, Nè la pioggia al tempo della ricolta, Così la gloria non si conviene allo stolto

2 Come il passero vaga, e la rondinella vola, Così la maledizione data senza cagione non avverrà

3 La sferza al cavallo, ed il capestro all’asino, E il bastone al dosso degli stolti

4 Non rispondere allo stolto secondo la sua follia; Che talora anche tu non gli sii agguagliato.

5 Rispondi allo stolto, come si conviene alla sua follia; Che talora non gli paia d’esser savio

6 Chi si taglia i piedi ne beve l’ingiuria; Così avviene a chi manda a far de’ messi per uno stolto.

7 Lo zoppo zoppica delle sue due gambe; Così fa la sentenza nella bocca degli stolti.

8 Chi dà gloria allo stolto Fa come chi gittasse una pietra preziosa in un mucchio di sassi.

9 La sentenza nella bocca degli stolti È come una spina, che sia caduta in mano ad un ebbro

10 I grandi tormentano ognuno, E prezzolano stolti, e salariano passanti

11 Come il cane ritorna al suo vomito, Così lo stolto reitera la sua follia

12 Hai tu veduto un uomo che si reputi savio? Vi è maggiore speranza d’uno stolto che di lui

13 Il pigro dice: Il leopardo è in su la strada, Il leone è per le campagne

14 Come l’uscio si volge sopra i suoi arpioni, Così si volge il pigro sopra il suo letto

15 Il pigro nasconde la mano nel seno; Egli dura fatica a trarla fuori per recarsela alla bocca

16 Al pigro par di esser savio, Più che sette che dànno risposte di prudenza

17 Colui che passando trascorre in ira per una questione che non gli tocca, È come chi afferra un cane per gli orecchi

18 Quale è colui che, infingendosi di scherzare, avventa razzi, Saette, e cose mortifere;

19 Tale è colui che inganna il suo prossimo, E dice: Non ischerzo io?

20 Il fuoco si spegne, quando mancano legne; Così le contese si acquetano, quando non vi son rapportatori.

21 Il carbone è per far brace, e le legne per far fuoco; E l’uomo rissoso per accender contese.

22 Le parole del rapportatore paiono lusinghevoli; Ma scendono fin dentro al ventre

23 Le labbra ardenti, e il cuor malvagio, Son come schiuma d’argento impiastrata sopra un testo

24 Chi odia s’infinge nel suo parlare, Ma cova la frode nel suo interiore;

25 Quando egli parlerà di una voce graziosa, non fidartici; Perciocchè egli ha sette scelleratezze nel cuore.

26 L’odio si copre con inganno; Ma la sua malignità sarà palesata in piena raunanza

27 Chi cava una fossa caderà in essa; E se alcuno rotola una pietra ad alto, ella gli tornerà addosso

28 La lingua bugiarda odia quelli ch’ella ha fiaccati; E la bocca lusinghiera produce ruina

1 Cum nu se potrivesc zăpada vara, şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.

2 Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum sboară rîndunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. -

3 Biciul este pentru cal, frîul pentru măgar, şi nuiaua pentru spinarea nebunilor. -

4 Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. -

5 Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. -

6 Celce trimete o solie printr'un nebun, îşi taie singur picioarele, şi bea nedreptatea. -

7 Cum sînt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni. -

8 Cum ai pune o piatră în praştie, aşa este cînd dai mărire unui nebun. -

9 Ca un spin care vine în mîna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor. -

10 Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este celce tocmeşte pe nebuni şi pe întîii veniţi. -

11 Cum se întoarce cînele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui. -

12 Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decît pentru el. -

13 Leneşul zice: ,,Afară este un leu, pe uliţe este un leu!

14 Cum se învîrteşte uşa pe ţîţînile ei, aşa se învîrteşte leneşul în patul lui.

15 Leneşul îşi vîră mîna în blid, şi -i vine greu s'o ducă iarăş la gură. -

16 Leneşul se crede mai înţelept decît şapte oameni cari răspund cu judecată.

17 Un trecător care se amestecă într'o ceartă care nu -l priveşte, este ca unul care apucă un cîne de urechi.

18 Ca nebunul care aruncă săgeţi aprise şi ucigătoare,

19 aşa este omul care înşală pe aproapele său, şi apoi zice: ,,Am vrut doar să glumesc!`` -

20 Cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge; şi cînd nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.

21 După cum cărbunele face jăratic, şi lemnul foc, tot aşa şi omul gîlcevitor aprinde cearta.

22 Cuvintele clevetitorului sînt ca nişte prăjituri, alunecă pînă în fundul măruntaielor. -

23 Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pămînt, aşa sînt buzele aprinse şi o inimă rea.

24 Celce urăşte se preface cu buzele lui, şi înlăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.

25 Cînd îţi vorbeşte cu glas dulce, nu -l crede, căci şapte urîciuni sînt în inima lui.

26 Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuş răutatea lui se va descoperi în adunare. -

27 Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.

28 Limba mincinoasă urăşte pe cei pe cari -i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea. -