1 VOI giusti, giubilate nel Signore; La lode è decevole agli uomini diritti.
2 Celebrate il Signore colla cetera; Salmeggiategli col saltero e col decacordo.
3 Cantategli un nuovo cantico, Sonate maestrevolmente con giubilo.
4 Perciocchè la parola del Signore è diritta; E tutte le sue opere son fatte con verità.
5 Egli ama la giustizia e la dirittura; La terra è piena della benignità del Signore.
6 I cieli sono stati fatti per la parola del Signore, E tutto il loro esercito per lo soffio della sua bocca.
7 Egli ha adunate le acque del mare come in un mucchio; Egli ha riposti gli abissi come in tesori.
8 Tutta la terra tema del Signore; Abbianne spavento tutti gli abitanti del mondo.
9 Perciocchè egli disse la parola, e la cosa fu; Egli comandò, e la cosa surse.
10 Il Signore dissipa il consiglio delle genti, Ed annulla i pensieri de’ popoli.
11 Il consiglio del Signore dimora in eterno; I pensieri del suo cuore dimorano per ogni età
12 Beata la gente di cui il Signore è l’Iddio; Beato il popolo, il quale egli ha eletto per sua eredità.
13 Il Signore riguarda dal cielo, Egli vede tutti i figliuoli degli uomini.
14 Egli mira, dalla stanza del suo seggio, Tutti gli abitanti della terra.
15 Egli è quel che ha formato il cuor di essi tutti, Che considera tutte le loro opere.
16 Il re non è salvato per grandezza di esercito; L’uomo prode non iscampa per grandezza di forza.
17 Il cavallo è cosa fallace per salvare, E non può liberare colla grandezza della sua possa.
18 Ecco, l’occhio del Signore è inverso quelli che lo temono; Inverso quelli che sperano nella sua benignità;
19 Per riscuoter l’anima loro dalla morte, E per conservarli in vita in tempo di fame.
20 L’anima nostra attende il Signore; Egli è il nostro aiuto, e il nostro scudo.
21 Certo, il nostro cuore si rallegrerà in lui; Perciocchè noi ci siam confidati nel Nome della sua santità.
22 La tua benignità, o Signore, sia sopra noi, Siccome noi abbiamo sperato in te
1 Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le şade bine cîntarea de laudă.
2 Lăudaţi pe Domnul cu arfa, lăudaţi -L cu alăuta cu zece coarde.
3 Cîntaţi -I o cîntare nouă! Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!
4 Căci Cuvîntul Domnului este adevărat, şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.
5 El iubeşte dreptatea şi neprihănirea; bunătatea Domnului umple pămîntul.
6 Cerurile au fost făcute prin Cuvîntul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii lui.
7 El îngrămădeşte apele mării într'un morman, şi pune adîncurile în cămări.
8 Tot pămîntul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!
9 Căci el zice, şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă.
10 Domnul răstoarnă sfaturile Neamurilor, zădărniceşte planurile popoarelor.
11 Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie, şi planurile inimii Lui, din neam în neam.
12 Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul, pe care Şi -l alege El de moştenire!
13 Domnul priveşte din înălţimea cerurilor, şi vede pe toţi fiii oamenilor.
14 Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte pe toţi locuitorii pămîntului.
15 El le întocmeşte inima la toţi, şi ia aminte la toate faptele lor.
16 Nu mărimea oştirii scapă pe împărat, nu mărimea puterii izbăveşte pe viteaz;
17 calul nu poate da chezăşia biruinţei, şi toată vlaga lui nu dă izbăvirea.
18 Iată, ochiul Domnului priveşte peste ceice se tem de El, peste ceice nădăjduiesc în bunătatea Lui,
19 ca să le scape sufletul dela moarte, şi să -i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.
20 Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru.
21 Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfînt.
22 Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, după cum o nădăjduim noi dela Tine!