1 Salmo di Davide, servitore del Signore dato al capo de’ Musici IL misfatto dell’empio mi dice dentro al cuore, Ch’egli non ha timore alcuno di Dio davanti agli occhi.

2 Perciocchè egli si lusinga appo sè stesso, Per venire a capo della sua iniquità, che è pur da odiare.

3 Le parole della sua bocca sono iniquità e frode; Egli non ha più intelletto da far bene.

4 Egli divisa iniquità sopra il suo letto; Egli si ferma nella via che non è buona, Egli non abborre il male

5 O Signore, la tua benignità arriva infino al cielo, E la tua verità infino alle nuvole.

6 La tua giustizia è simile a monti altissimi; I tuoi giudicii sono un grande abisso. O Signore, tu conservi uomini e bestie.

7 O Dio, quanto preziosa è la tua benignità! Perciò i figliuoli degli uomini si riducono sotto l’ombra delle tue ale;

8 Son saziati del grasso della tua Casa; Tu li abbeveri del torrente delle tue delizie.

9 Perciocchè appo te è la fonte della vita; E per la tua luce noi veggiamo la luce.

10 Stendi la tua benignità inverso quelli che ti conoscono, E la tua giustizia inverso quelli che son diritti di cuore.

11 Non vengami addosso il piè del superbo; E la mano degli empi non mi smuova.

12 Ecco là, gli operatori d’iniquità son caduti; Sono stati sospinti, e non son potuti risorgere

1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului.) Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: ,,Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.``

2 Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvîrşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.

3 Cuvintele gurii lui sînt mincinoase şi înşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.

4 În aşternutul lui se gîndeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.

5 Bunătatea Ta, Doamne, ajunge pînă la ceruri, şi credincioşia Ta pînă la nori.

6 Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sînt ca Adîncul cel mare. Doamne, Tu sprijineşti pe oameni şi pe dobitoace!

7 Cît de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

8 Se satură de belşugul Casei Tale, şi -i adăpi din şivoiul desfătărilor Tale.

9 Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.

10 Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste ceice Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!

11 Să nu m'ajungă piciorul celui mîndru, şi să nu mă pună pe fugă mîna celor răi.

12 Ceice fac fărădelegea au şi început să cadă; sînt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.