1 Cantico di Salmo de’ figliuoli di Core. IL Signore è grande, e molto glorioso Nella Città dell’Iddio nostro, nel monte della sua santità.

2 Il monte di Sion, il fondo verso il Settentrione, La Città del gran Re È in bella contrada, è la gioia di tutta la terra.

3 Iddio è riconosciuto ne’ palazzi di essa, per alta fortezza.

4 Perciocchè ecco, i re si erano adunati, Ed erano tutti insieme passati oltre.

5 Come prima la videro, furono attoniti, Si smarrirono, si affrettarono a fuggire.

6 Tremore li colse quivi; Doglia, come di donna che partorisce.

7 Furono rotti come per lo vento orientale Che rompe le navi di Tarsis

8 Come avevamo udito, così abbiam veduto, Nella Città del Signor degli eserciti, Nella Città dell’Iddio nostro; Iddio la stabilirà in perpetuo. Sela.

9 O Dio, noi abbiamo, chetamente aspettata la tua benignità Dentro al tuo Tempio.

10 O Dio, quale è il tuo Nome, Tale è la tua lode, infino all’estremità della terra; La tua destra è piena di giustizia.

11 Il monte di Sion si rallegrerà, Le figliuole di Giuda festeggeranno, per li tuoi giudicii.

12 Circuite Sion, e andate attorno a lei, Contate le sue torri.

13 Ponete mente alle bastie, Mirate l’altezza de’ suoi palazzi; Acciocchè lo raccontiate all’età a venire.

14 Perciocchè questo Dio è il nostro Dio in sempiterno; Egli ci guiderà infino alla morte

1 (O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core.) Mare este Domnul şi lăudat de toţi, în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfînt.

2 Frumoasă înalţime, bucuria întregului pămînt, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.

3 Dumnezeu, în casele Lui împărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare.

4 Căci iată că împăraţii se adunaseră: doar au trecut împreună,

5 au privit -o, au înlemnit, s'au temut, şi au luat -o la fugă.

6 I -a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere.

7 Au fost izgoniţi de parcă ar fi fost luaţi de vîntul de răsărit, care sfărîmă corăbiile din Tarsis.

8 Întocmai cum auzisem spunîndu-se, aşa am văzut în cetatea Domnului oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie. -

9 Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gîndim, în mijlocul Templului Tău!

10 Ca şi Numele Tău, Dumnezeule, şi lauda Ta răsună pînă la marginile pămîntului; dreapta Ta este plină de îndurare.

11 Se bucură muntele Sionului, şi se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale.

12 Străbateţi Sionul, şi ocoliţi -l, număraţi -i turnurile,

13 priviţi -i întăritura, şi cercetaţi -i palatele, ca să povestiţi celor ce vor veni după ei.

14 Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră pînă la moarte.