1 Salmo di cantico di Davide, dato al capo de’ Musici O DIO, lode ti aspetta in Sion; E quivi ti saran pagati i voti.
2 O tu ch’esaudisci i preghi, Ogni carne verrà a te.
3 Cose inique mi avevano sopraffatto; Ma tu purghi le nostre trasgressioni.
4 Beato colui che tu avrai eletto, ed avrai fatto accostare a te. Acciocchè abiti ne’ tuoi cortili! Noi saremo saziati de’ beni della tua Casa, Delle cose sante del tuo Tempio.
5 O Dio della nostra salute, Confidanza di tutte le estremità le più lontane della terra e del mare, Rispondici, per la tua giustizia, in maniere tremende
6 Esso, colla sua potenza, ferma i monti; Egli è cinto di forza.
7 Egli acqueta il romor de’ mari, lo strepito delle sue onde, E il tumulto de’ popoli.
8 Onde quelli che abitano nella estremità della terra temono de’ tuoi miracoli: Tu fai giubilare i luoghi, onde esce la mattina e la sera.
9 Tu visiti la terra, e l’abbeveri; Tu l’arricchisci grandemente; I ruscelli di Dio son pieni d’acqua; Tu apparecchi agli uomini il lor frumento, dopo che tu l’hai così preparata.
10 Tu adacqui le sue porche; tu pareggi i suoi solchi; Tu la stempri colle stille della tua pioggia; tu benedici i suoi germogli;
11 Tu coroni de’ tuoi beni l’annata; E le tue orbite stillano grasso.
12 Le mandrie del deserto stillano; E i colli son cinti di gioia.
13 Le pianure son rivestite di gregge, E le valli coperte di biade; Dànno voci di allegrezza, ed anche cantano
1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. O cîntare.) Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion, şi împlinite vor fi juruinţele cari Ţi-au fost făcute.
2 Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
3 Mă copleşesc nelegiuirile: dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.
4 Ferice de cel pe care -l alegi Tu, şi pe care -l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de binecuvîntarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău.
5 În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mîntuirii noastre, nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pămîntului şi mării!
6 El întăreşte munţii prin tăria Lui, şi este încins cu putere.
7 El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor.
8 Ceice locuiesc la marginile lumii se înspăimîntă de minunile Tale: Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat.
9 Tu cercetezi pămîntul şi -i dai belşug, îl umpli de bogăţii, şi de rîuri dumnezeieşti, pline cu apa. Tu le dai grîu, pe care iată cum îl faci să rodească:
10 îi uzi brazdele, îi sfărîmi bulgării, îl moi cu ploaia, şi -i binecuvintezi răsadul.
11 Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.
12 Cîmpiile pustiei sînt adăpate, şi dealurile sînt încinse cu veselie.
13 Păşunile se acopăr de oi, şi văile se îmbracă cu grîu: toate strigă de bucurie şi cîntă.