1 O SIGNORE Iddio delle vendette; O Dio delle vendette, apparisci in gloria.
2 Innalzati, o Giudice della terra; Rendi la retribuzione ai superbi.
3 Infino a quando, o Signore, Infino a quando trionferanno gli empi?
4 Infino a quando sgorgheranno parole dure? Infino a quando si vanteranno tutti gli operatori d’iniquità?
5 Signore, essi tritano il tuo popolo, Ed affliggono la tua eredità;
6 Uccidono la vedova e il forestiere, Ed ammazzano gli orfani;
7 E dicono: Il Signore non ne vede, E l’Iddio di Giacobbe non ne intende nulla.
8 O voi i più stolti del popolo, intendete; E voi pazzi, quando sarete savi?
9 Colui che ha piantata l’orecchia non udirebbe egli? Colui che ha formato l’occhio non riguarderebbe egli?
10 Colui che gastiga le genti, Che insegna il conoscimento agli uomini, non correggerebbe egli?
11 Il Signore conosce i pensieri degli uomini, E sa che son vanità
12 Beato l’uomo il qual tu correggi, Signore, Ed ammaestri per la tua Legge;
13 Per dargli riposo, liberandolo da’ giorni dell’avversità, Mentre è cavata la fossa all’empio.
14 Perciocchè il Signore non lascerà il suo popolo, E non abbandonerà la sua eredità.
15 Perciocchè il giudicio ritornerà a giustizia, E dietro a lui saranno tutti quelli che son diritti di cuore.
16 Chi si leverà per me contro a’ maligni? Chi si presenterà per me contro agli operatori d’iniquità?
17 Se il Signore non fosse stato mio aiuto, Per poco l’anima mia sarebbe stata stanziata nel silenzio.
18 Quando io ho detto: Il mio piè vacilla; La tua benignità, o Signore, mi ha sostenuto.
19 Quando io sono stato in gran pensieri dentro di me, Le tue consolazioni han rallegrata l’anima mia.
20 Il seggio delle malizie che forma iniquità in luogo di statuti, Potrebbe egli esserti congiunto?
21 Essi corrono a schiere contro all’anima del giusto, E condannano il sangue innocente.
22 Ma il Signore mi è in vece d’alto ricetto; E l’Iddio mio in vece di rocca di confidanza.
23 Ed egli farà lor tornare addosso la loro iniquità, E li distruggerà per la lor propria malizia; Il Signore Iddio nostro li distruggerà
1 Doamne, Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!
2 Scoală-Te, Judecătorul pămîntului, şi răsplăteşte celor mîndri după faptele lor!
3 Pînă cînd vor birui cei răi, Doamne, pînă cînd vor birui cei răi?
4 Ei ţin cuvîntări puternice, vorbesc cu trufie, şi toţi cei ce fac răul se fălesc.
5 Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, şi asupresc moştenirea Ta.
6 Junghie pe văduvă şi pe străin, ucid pe orfani,
7 şi zic: ,,Nu vede Domnul, şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!``
8 Totuş, învăţaţi-vă minte, oameni fără minte! Cînd vă veţi înţelepţi, nebunilor?
9 Cel ce a sădit urechea, s'ar putea să n'audă? Cel ce a întocmit ochiul, s'ar putea să nu vadă?
10 Cel ce pedepseşte neamurile, s'ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere?
11 Domnul cunoaşte gîndurile omului: ştie că sînt deşerte.
12 Ferice de omul, pe care -l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care -l înveţi din Legea Ta,
13 ca să -l linişteşti în zilele nenorocirii, pînă se va săpa groapa celui rău!
14 Căci Domnul nu lasă pe poporul Său, şi nu-Şi părăseşte moştenirea.
15 Ci se va face odată judecata după dreptate, şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.
16 Cine mă va ajuta împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?
17 De n'ar fi Domnul ajutorul meu, cît de curînd ar fi sufletul meu în tăcerea morţii!
18 Oridecîte ori zic: ,,Mi se clatină piciorul!`` bunătatea Ta, Doamne, mă sprijineşte totdeauna.
19 Cînd gînduri negre se frămîntă cu grămada înlăuntrul meu, mîngîierile Tale îmi înviorează sufletul.
20 Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie, ei cari pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?
21 Ei se strîng împotriva vieţii celui neprihănit, şi osîndesc sînge nevinovat.
22 Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stînca mea de adăpost.
23 El va face să cadă asupra lor nelegiuirea, El îi va nimici prin răutatea lor; Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.