1 Und Mose ging hin und redete diese Worte mit dem ganzen Israel;
2 und sprach zu ihnen: Ich bin heute hundertundzwanzig Jahre alt, ich kann nicht mehr aus und ein gehen; dazu hat der HErr zu mir gesagt: Du sollst nicht über diesen Jordan gehen.
3 Der HErr, dein GOtt, wird selber vor dir hergehen; er wird selber diese Völker vor dir her vertilgen, daß du sie einnehmest. Josua, der soll vor dir hinübergehen, wie der HErr geredet hat.
4 Und der HErr wird ihnen tun, wie er getan hat Sihon und Og, den Königen der Amoriter, und ihrem Lande, welche er vertilget hat.
5 Wenn sie nun der HErr vor euch geben wird, so sollt ihr ihnen tun nach allem Gebot, das ich euch geboten habe.
6 Seid getrost und unverzagt, fürchtet euch nicht und lasset euch nicht vor ihnen grauen; denn der HErr, dein GOtt, wird selber mit dir wandeln und wird die Hand nicht abtun noch dich verlassen.
7 Und Mose rief Josua und sprach zu ihm vor den Augen des ganzen Israel: Sei getrost und unverzagt; denn du wirst dies Volk ins Land bringen, das der HErr ihren Vätern geschworen hat, ihnen zu geben, und du wirst es unter sie austeilen.
8 Der HErr aber, der selber vor euch hergehet, der wird mit dir sein und wird die Hand nicht abtun noch dich verlassen. Fürchte dich nicht und erschrick nicht!
9 Und Mose schrieb dies Gesetz und gab‘s den Priestern, den Kindern Levi, die die Lade des Bundes des HErrn trugen, und allen Ältesten Israels;
10 und gebot ihnen und sprach: Je über sieben Jahre, zur Zeit des Erlaßjahrs, am Fest der Laubhütten,
11 wenn das ganze Israel kommt, zu erscheinen vor dem HErrn, deinem GOtt, an dem Ort, den er erwählen wird, sollst du dies Gesetz vor dem ganzen Israel ausrufen lassen vor ihren Ohren,
12 nämlich vor der Versammlung des Volks, beide der Männer und Weiber, Kinder und deines Fremdlings, der in deinem Tor ist; auf daß sie hören und lernen, damit sie den HErrn, ihren GOtt, fürchten und halten, daß sie tun alle Worte dieses Gesetzes,
13 und daß ihre Kinder, die es nicht wissen, auch hören und lernen; damit sie den HErrn, euren GOtt, fürchten alle eure Lebtage, die ihr auf dem Lande lebet, darein ihr gehet über den Jordan einzunehmen.
14 Und der HErr sprach zu Mose: Siehe, deine Zeit ist herbeikommen, daß du sterbest. Rufe Josua und tretet in die Hütte des Stifts, daß ich ihm Befehl tue. Mose ging hin mit Josua, und traten in die Hütte des Stifts.
15 Der HErr aber erschien in der Hütte in einer Wolkensäule; und dieselbe Wolkensäule stund in der Hütte Tür.
16 Und der HErr sprach zu Mose: Siehe, du wirst schlafen mit deinen Vätern; und dies Volk wird aufkommen und wird fremden Göttern nachhuren, des Landes, darein sie kommen, und wird mich verlassen und den Bund fahren lassen, den ich mit ihm gemacht habe.
17 So wird mein Zorn ergrimmen über sie zur selben Zeit und werde sie verlassen und mein Antlitz vor ihnen verbergen, daß sie verzehret werden. Und wenn sie dann viel Unglück und Angst treffen wird, werden sie sagen: Hat mich nicht dies Übel alles betreten, weil mein GOtt nicht mit mir ist?
18 Ich aber werde mein Antlitz verbergen zu der Zeit um alles Bösen willen, das sie getan haben, daß sie sich zu andern Göttern gewandt haben.
19 So schreibet euch nun dies Lied und lehret es die Kinder Israel und leget es in ihren Mund, daß mir das Lied ein Zeuge sei unter den Kindern Israel.
20 Denn ich will sie ins Land bringen, das ich ihren Vätern geschworen habe, da Milch und Honig innen fleußt. Und wenn sie essen und satt und fett werden, so werden sie sich wenden zu andern Göttern und ihnen dienen, und mich lästern und meinen Bund fahren lassen.
21 Und wenn sie dann viel Unglück und Angst betreten wird, so soll dies Lied ihnen antworten zum Zeugnis; denn es soll nicht vergessen werden aus dem Munde ihres Samens. Denn ich weiß ihre Gedanken, damit sie schon jetzt umgehen, ehe ich sie ins Land bringe, das ich geschworen habe.
22 Also schrieb Mose dies Lied zur selbigen Zeit und lehrete es die Kinder Israel.
23 Und befahl Josua, dem Sohn Nuns, und sprach: Sei getrost und unverzagt; denn du sollst die Kinder Israel ins Land führen, das ich ihnen geschworen habe, und ich will mit dir sein.
24 Da nun Mose die Worte dieses Gesetzes ganz ausgeschrieben hatte in ein Buch,
25 gebot er den Leviten, die die Lade des Zeugnisses des HErrn trugen, und sprach:
26 Nehmet das Buch dieses Gesetzes und leget es in die Seite der Lade des Bundes des HErrn, eures Gottes, daß es daselbst ein Zeuge sei wider dich.
27 Denn ich kenne deinen Ungehorsam und Halsstarrigkeit. Siehe, weil ich noch heute mit euch lebe, seid ihr ungehorsam gewesen wider den HErrn; wieviel mehr nach meinem Tode.
28 So versammelt nun vor mich alle Ältesten eurer Stämme und eure Amtleute, daß ich diese Worte vor ihren Ohren rede und Himmel und Erde wider sie zu Zeugen nehme.
29 Denn ich weiß, daß ihr‘s nach meinem Tode verderben werdet und aus dem Wege treten, den ich euch geboten habe. So wird euch dann Unglück begegnen hernach; darum daß ihr übel getan habt vor den Augen des HErrn, daß ihr ihn erzürnet durch eurer Hände Werk.
30 Also redete Mose die Worte dieses Liedes ganz aus vor den Ohren der ganzen Gemeine Israel:
1 A i haere a Mohi, i korero i enei kupu ki a Iharaira katoa.
2 I mea ia ki a ratou, Ko toku kaumatua i tenei ra ka kotahi rau e rua tekau nga tau; e kore ahau e ahei ano te kopiko atu, te kopiko mai: kua mea mai hoki a Ihowa ki ahau, E kore koe e whiti i tenei Horano.
3 Ko Ihowa, ko tou Atua, ko ia e whakawhiti ki mua i a koe; mana e whakangaro atu enei iwi i mua i a koe, a ka riro ratou i a koe: a ko Hohua, ko ia e whiti atu i mua i a koe, ka rite ki ta Ihowa i korero ai.
4 A ka rite ta Ihowa e mea ai ki a ratou ki tana i mea ai ki a Hihona raua ko Oka, ki nga kingi o nga Amori, ki to ratou whenua hoki; i huna nei e ia.
5 A ka homai ratou e Ihowa ki to koutou aroaro, a ka rite ta koutou e mea ai ki a ratou ki nga whakahau katoa i whakahau ai ahau ki a koutou.
6 Kia maia, kia toa, kaua e wehi, kaua e pawera i a ratou: no te mea ko Ihowa, ko tou Atua, ko ia te haere tahi ana i a koe; e kore ia e whakarere i a koe, e kore hoki e mawehe atu i a koe.
7 Na ka karanga a Mohi ki a Hohua, a ka mea ki a ia i te tirohanga a Iharaira katoa, Kia maia, kia toa: ko koe hoki e haere tahi me tenei iwi ki te whenua i oati ai a Ihowa ki o ratou matua kia homai ki a ratou; mau ano ratou e whakawhiwhi ki taua wahi.
8 Ko Ihowa ano, ko ia te haere ana i tou aroaro, hei tou taha ia, e kore ia e whakarere i a koe, e kore hoki e mawehe atu i a koe: kaua e wehi, kaua hoki e pawera.
9 A tuhituhia iho e Mohi tenei ture, hoatu ana ki nga tohunga, ki nga tama a Riwai, ko ratou nei nga kaiamo i te aaka o te kawenata a Ihowa, ki nga kaumatua katoa ano hoki o Iharaira.
10 I ako ano a Mohi ki a ratou, i mea, Hei te mutunga o nga tau e whitu, hei te wa ano e rite ai i te tau tuku noa, i te hakari o nga whare wharau,
11 I te wa e tae ai a Iharaira katoa ki te whakakite i a ratou ki te aroaro o Ihowa, o tou Atua, ki te wahi e whiriwhiri ai ia, ka korero ai koe i tenei ture ki te aroaro o Iharaira katoa, kia rongo ai ratou.
12 Whakaminea te iwi, nga tane, nga wahine, nga tamariki, me tou tangata iwi ke i roto i ou kuwaha, kia rongo ai ratou, kia whakaakona ai, kia wehi ai i a Ihowa, i to koutou Atua, kia mau ai ki te mahi i nga kupu katoa o tenei ture:
13 Kia rongo ai hoki a ratou tamariki, kihai nei i mohio, kia whakaakona ai kia wehi i a Ihowa, i to koutou Atua, i nga ra katoa e ora ai koutou ki te whenua e whiti atu nei koutou i Horano ki reira ki te tango.
14 Na ka mea a Ihowa ki a Mohi, Nana, ka tata ou ra e mate ai koe: karangatia atu a Hohua, e tu hoki korua ki roto ki te tapenakara o te whakaminenga, a maku e ako ki a ia. Na ka haere a Mohi raua ko Hohua, a tu ana raua i roto i te tapenakara o te whakaminenga.
15 Na ka puta mai a Ihowa ki te tapenakara i roto ano i te pou kapua: a tu ana te pou kapua i runga i te kuwaha o te tapenakara.
16 Katahi ka mea a Ihowa ki a Mohi, Nana, ka takoto koe ki ou matua; a ka whakatika te iwi nei, ka whai atu, ka puremu ki nga atua ke o te whenua, e haere na ratou ki reira noho ai ki waenganui i a ratou; ka whakarere i ahau, ka whakataka hoki i ta ku kawenata i whakaritea atu e ahau ki a ratou.
17 A ka mura toku riri ki a ratou i taua ra, a ka whakarere ahau i a ratou, ka huna hoki i toku kanohi i a ratou, a ka pau ratou, ka pa ano hoki nga kino maha me nga matenga ki a ratou; a ka mea ratou i taua ra, Kahore ianei enei kino i pa mai ki a tatou, no te mea kahore to tatou Atua i roto i a tatou?
18 Ko ahau ia, ka huna rawa ahau i toku kanohi i taua ra, mo nga kino katoa i meatia e ratou, mo ratou i tahuri ki nga atua ke.
19 Na tuhituhia tenei hei waiata ma korua, ka whakaako hoki ki nga tama a Iharaira: hoatu hoki ki roto ki o ratou waha, kia ai tenei waiata hei kaiwhakaatu moku ki nga tama a Iharaira.
20 No te mea ka oti ratou te kawe e ahau ki te whenua i oati ai ahau ki o ratou matua, e rerengia nei e te waiu, e te honi; a ka kai ratou, ka makona, ka momona hoki; ko reira ratou tahuri ai ki nga atua ke, mahi ai ki a ratou, a ka whakahawea rato u ki ahau, ka whakataka hoki i taku kawenata.
21 A, tenei ake, hei te panga o nga kino maha, o nga mate maha ki a ratou, na ma tenei waiata e whakaatu ki to ratou aroaro; no te mea e kore e mahue i nga waha o o ratou uri: e mohio ana hoki ahau ki o ratou whakaaro e tito nei ratou inaianei nei ano, i te mea kiano ahau i kawe noa i a ratou ki te whenua i oati ai ahau.
22 Na tuhituhia ana e Mohi tenei waiata i taua rangi ano, a whakaakona ana ki nga tama a Iharaira.
23 A i whakahau ano ia i a Hohua, i te tama a Nunu, i mea, Kia maia, kia toa: mau hoki e kawe nga tama a Iharaira ki te whenua i oati ai ahau ki a ratou: a hei a koe ahau.
24 A, ka oti i a Mohi te tuhi nga kupu o tenei ture ki tetahi pukapuka, a poto noa,
25 Na, ka whakahau a Mohi i nga Riwaiti, i nga kaiamo i te aaka o te kawenata a Ihowa, ka mea,
26 Tangohia tenei pukapuka o te ture, hoatu ki te taha o te aaka o te kawenata a Ihowa, a to koutou atua, a hei reira takoto ai, hei whakaatu ki a koe.
27 No te mea e mohio ana ahau ki tou tutu, ki tou kaki maro: nana, i ahau e ora nei ano i a koutou i tenei ra, e tutu ana ano koutou ki a Ihowa; a ka mate ahau, tera noa ake!
28 Huihuia mai ki ahau nga kaumatua katoa o o koutou iwi, me o koutou rangatira, a ka korero ahau i enei kupu ki o ratou taringa, ka waiho hoki i te rangi, i te whenua hei kaititiro mo ratou.
29 No te mea e mohio ana ahau, ko muri i toku matenga taka rawa ai koutou, peka ke ai i te huarahi i kiia atu e ahau ki a koutou; a ka pono mai te kino ki a koutou i nga ra whakamutunga; mo koutou ka mahi i te kino i te tirohanga a Ihowa, hei whaka pataritari i a ia ki te mahi a o koutou ringa.
30 A korerotia ana e Mohi nga kupu o tenei waiata ki nga taringa o te huihuinga katoa o Iharaira a poto noa.