1 Halleluja! Danket dem HErrn; denn er ist freundlich, und seine Güte währet ewiglich.

2 Wer kann die großen Taten des HErrn ausreden und alle seine löblichen Werke preisen?

3 Wohl denen, die das Gebot halten und tun immerdar recht!

4 HErr, gedenke mein nach der Gnade, die du deinem Volk verheißen hast; beweise uns deine Hilfe,

5 daß wir sehen mögen die Wohlfahrt deiner Auserwählten und uns freuen, daß es deinem Volk wohlgehet, und uns rühmen mit deinem Erbteil.

6 Wir haben gesündiget samt unsern Vätern; wir haben mißgehandelt und sind gottlos gewesen.

7 Unsere Väter in Ägypten wollten deine Wunder nicht verstehen; sie gedachten nicht an deine große Güte und waren ungehorsam am Meer, nämlich am Schilfmeer.

8 Er half ihnen aber um seines Namens willen, daß er seine Macht beweisete.

9 Und er schalt das Schilfmeer, da ward‘s trocken; und führete sie durch die Tiefe wie in einer Wüste;

10 und half ihnen von der Hand des, der, sie hassete, und erlösete sie von der Hand des Feindes

11 Und die Wasser ersäuften ihre Widersacher, daß nicht einer überblieb.

12 Da glaubten sie an seine Worte und sangen sein Lob.

13 Aber sie vergaßen bald seiner Werke; sie warteten nicht seines Rats.

14 Und sie wurden lüstern in der Wüste und versuchten GOtt in der Einöde.

15 Er aber gab ihnen ihre Bitte und sandte ihnen genug, bis ihnen davor ekelte.

16 Und sie empörten sich wider Mose im Lager, wider Aaron, den Heiligen des HErrn.

17 Die Erde tat sich auf und verschlang Dathan und deckte zu die Rotte Abirams.

18 Und Feuer ward unter ihrer Rotte angezündet; die Flamme verbrannte die GOttlosen.

19 Sie machten ein Kalb in Horeb und beteten an das gegossene Bild;

20 und verwandelten ihre Ehre in ein Gleichnis eines Ochsen, der Gras isset.

21 Sie vergaßen Gottes, ihres Heilandes, der so große Dinge in Ägypten getan hatte,

22 Wunder im Lande Hams und schreckliche Werke am Schilfmeer.

23 Und er sprach, er wollte sie vertilgen, wo nicht Mose, sein Auserwählter, den Riß aufgehalten hätte, seinen Grimm abzuwenden, auf daß er sie nicht gar verderbete.

24 Und sie verachteten das liebe Land; sie glaubten seinem Wort nicht

25 und murreten in ihren Hütten; sie gehorchten der Stimme des HErrn nicht.

26 Und er hub auf seine Hand wider sie, daß er sie niederschlüge in der Wüste

27 und würfe ihren Samen unter die Heiden und streuete sie in die Länder.

28 Und sie hingen sich an den Baal Peor und aßen von den Opfern der toten Götzen

29 und erzürneten ihn mit ihrem Tun; da riß auch die Plage unter sie.

30 Da trat zu Pinehas und schlichtete die Sache; da ward der Plage gesteuert,

31 und ward ihm gerechnet zur Gerechtigkeit für und für ewiglich.

32 Und sie erzürneten ihn am Haderwasser; und sie zerplagten den Mose übel.

33 Denn sie betrübten ihm sein Herz, daß ihm etliche Worte entfuhren.

34 Auch vertilgten sie die Völker nicht, wie sie doch der HErr geheißen hatte,

35 sondern sie mengeten sich unter die Heiden und lernten derselben Werke

36 und dieneten ihren Götzen, die gerieten ihnen zum Ärgernis.

37 Und sie opferten ihre Söhne und ihre Töchter den Teufeln

38 und vergossen unschuldig Blut, das Blut ihrer Söhne und ihrer Töchter, die sie opferten den Götzen Kanaans, daß das Land mit Blutschulden befleckt ward;

39 und verunreinigten sich mit ihren Werken und hureten mit ihrem Tun.

40 Da ergrimmete der Zorn des HErrn über sein Volk und gewann einen Greuel an seinem Erbe

41 und gab sie in die Hand der Heiden, daß über sie herrscheten, die ihnen gram waren.

42 Und ihre Feinde ängsteten sie; und wurden gedemütiget unter ihre Hände.

43 Er errettete sie oftmals; aber sie erzürneten ihn mit ihrem Vornehmen und wurden wenig um ihrer Missetat willen.

44 Und er sah ihre Not an, da er ihre Klage hörete,

45 und gedachte an seinen Bund, mit ihnen gemacht. Und reuete ihn nach seiner großen Güte

46 und ließ sie zur Barmherzigkeit kommen vor allen, die sie gefangen hatten.

47 Hilf uns, HErr, unser GOtt, und bringe uns zusammen aus den Heiden, daß wir danken deinem heiligen Namen und rühmen dein Lob!

48 Gelobet sei der HErr, der GOtt Israels, von Ewigkeit zu Ewigkeit, und alles Volk spreche: Amen, Halleluja!

1 Whakamoemititia a Ihowa. Whakawhetai ki a Ihowa; he pai hoki ia: he pumau tonu hoki tana mahi tohu.

2 Me wai e korero nga mahi nunui a Ihowa: e whakakite katoa nga whakamoemiti ki a ia?

3 Ka hari te hunga e mau ana ki te whakarite tika; me te kaimahi i te tika i nga wa katoa.

4 Maharatia mai ahau, e Ihowa, kia rite ki tau manako ki tau iwi: tirotirohia mai ahau i runga i tau whakaoranga.

5 Kia kite ai ahau i te pai o au i whiriwhiri ai: kia koa ai, koa tahi me tau iwi; kia whakamanamana tahi ai me tou kainga tupu.

6 Kua hara tahi matou me o matou matua, kua mahi matou i te kino, i te mea he.

7 Kihai o matou matua i mohio ki au mea whakamiharo i Ihipa, kihai hoki i mahara ki te tini o au arohatanga; engari ia i whakatoi ratou ki a koe i te moana, ae, i te Moana Whero.

8 Otira whakaorangia ana ratou e ia, he whakaaro ki tona ingoa, kia matauria ai tona kaha.

9 I riria ano e ia te Moana Whero, a kua maroke: na arahina ana ratou e ia i nga rire, ano ko waenga koraha.

10 Na whakaorangia ake ratou e ia i te ringa o te tangata i kino ki a ratou; a hokona ana ratou i roto i te ringa o te hoariri.

11 A taupokina ana e nga wai o ratou hoariri, hore rawa tetahi morehu.

12 Na whakapono ana ratou ki ana kupu: a waiata ana i te whakamoemiti ki a ia.

13 Hohoro tonu to ratou wareware ki ana mahi: kihai i taria e ratou tona whakaaro:

14 Engari i whakaputa nui i o ratou hiahia i te tahora; whakamatautau ana ratou i te Atua i te koraha.

15 Na ka hoatu e ia ta ratou i inoi ai; otira i tukua atu e ia te hiroki ki to ratou wairua.

16 I hae hoki ratou ki a Mohi i te puni, ki a Arona ano, ki te tangata tapu a Ihowa.

17 Ko te hamamatanga o te whenua, na horomia ana a Ratana; a taupokina iho te ropu o Apirama.

18 A mura ana te ahi i to ratou ropu; wera ana i te mura te hunga kino.

19 I hanga e ratou he kuao kau ki Horepa, a koropiko ana ki te whakapakoko i whakarewaina.

20 Koia i whitia ai e ratou to ratou kororia mo te mea i rite ki te puru kai tarutaru.

21 Wareware ake i a ratou te Atua, to ratou kaiwhakaora, i mahi nei i nga mea nunui ki Ihipa.

22 I nga mahi whakamiharo ki te whenua o Hama, i nga mea whakamataku ki te Moana Whero.

23 Na ka mea ia, kia whakangaromia ratou, me i kaua a Mohi, tana i whiriwhiri ai, te tu ki tona aroaro i te takiwa, hei papare ake i tona riri, kei huna ratou e ia.

24 Ae ra, i whakahawea ratou ki te whenua ahuareka; kihai ratou i whakapono ki tana kupu;

25 Heoi amuamu ana i roto i o ratou teneti, kihai i whakarongo ki te reo o Ihowa.

26 Na reira ka ara tona ringa ki a ratou, ki te turaki i a ratou i te koraha;

27 Ki te turaki i o ratou uri i roto i nga iwi: ki te whakamarara i a ratou ki nga whenua.

28 I whakauru atu hoki ratou ki a Paarapeoro: a kai ana i nga patunga tapu ma nga mea mate.

29 Koia i whakapataritari ai ratou i a ia ki a ratou hanga kia riri; a pakaru ana mai te mate uruta ki a ratou.

30 Na ko te whakatikanga ake o Pinehaha, ki te whakaputa whakawa: a mutu iho te mate.

31 I kiia ai ia he tika i nga whakatupuranga katoa ake ake.

32 I whakapataritari ano ratou i a ia ki nga wai o Meripa; na hemanawa ana a Mohi mo ratou:

33 Na ratou hoki i whakatoi tona wairua, i he ai te kupu a ona ngutu.

34 Kihai ratou i whakangaro i nga iwi i kiia nei e Ihowa ki a ratou;

35 Heoi uru ana ki roto ki nga tauiwi, a ako ana i a ratou mahi.

36 I mahi hoki ratou ki a ratou whakapakoko, i mahangatia ai ratou.

37 Ae, i patua e ratou a ratou tama me a ratou tamahine ma nga atua maori;

38 I whakahekea hoki te toto harakore, nga toto o a ratou tama, o a ratou tamahine, i patua nei e ratou ma nga whakapakoko o Kanaana; a poke iho te whenua i te toto.

39 Na poke iho ratou i a ratou mahi: a puremu ana ki a ratou mahi.

40 Koia i mura ai te riri o Ihowa ki tana iwi; a whakarihariha ana ia ki tona kainga tupu.

41 A tukua ana ratou e ia ki te ringa o nga tauiwi; waiho ana te hunga i kino ki a ratou hei rangatira mo ratou.

42 Na ka tukinotia ratou e o ratou hoariri: ka pehia ki raro i o ratou ringa.

43 He maha ana whakaoranga i a ratou: ko ratou ia i whakatoi ki a ia i o ratou whakaaro, a whakaititia ana i ta ratou kino.

44 Ahakoa ra, i titiro ia ki to ratou matenga, i tona rongonga i ta ratou tangi:

45 I mahara hoki ia ki tana kawenata ki a ratou, a rite tonu ki te tini o ana mahi aroha te putanga ketanga o ona whakaaro:

46 I meinga hoki ratou e ia kia arohaina e te hunga katoa i whakaraua atu ai ratou.

47 Whakaorangia matou, e Ihowa, e to matou Atua, kohikohia matou i roto i nga tauiwi: kia whakawhetai ai ki tou ingoa tapu, kia whakamanamana ai ki tou whakamoemiti.

48 Kia whakapaingia a Ihowa, te Atua o Iharaira, i tua whakarere ano, a ake ake. A kia mea katoa te iwi, Amine. Whakamoemititia a Ihowa.