1 Ko te timatanga o te rongopai o Ihu Karaiti, o te Tama a te Atua;

2 Ko te mea ia i tuhituhia i roto i ta Ihaia poropiti, Na ka tonoa e ahau taku karere i mua i tou aroaro, mana e whakapai tou ara i mua i a koe.

3 He reo no tetahi i te koraha e karanga ana, Whakapaia te huarahi o te Ariki, Whakatikaia ona ara.

4 I haere mai a Hoani, ka iriiri i te koraha, ka kauwhau i te iriiri ripeneta hei murunga hara.

5 Na ka haere ki a ia te whenua katoa o Huria, me nga tangata o Hiruharama, a iriiria katoatia ana e ia ki te awa ki Horano, me te whaki ano i o ratou hara.

6 Na ko te kakahu o Hoani he huruhuru kamera, he hiako hoki te whitiki o tona hope; ko tana kai he mawhitiwhiti he honi koraha.

7 A i kauwhau ia, i mea, Tenei te haere mai nei i muri i ahau tetahi he kaha rawa ake i ahau, e kore ahau e tau ki te piko iho wewete ai i te here o ona hu.

8 Ko ahau nei, he iriiri taku i a koutou ki te wai: mana ia koutou e iriiri ki te Wairua Tapu.

9 A i aua ra ka haere mai a Ihu i Nahareta o Kariri, ka iriiria e Hoani ki Horano.

10 A, i taua wa ano i a ia e haere ake ana i te wai, ka kaite ia i nga rangi e wahia ana kia tuwhera, me te Wairua, ano he kukupa, e heke iho ana ki a ia:

11 A ka puta mai he reo no te rangi, e mea ana, Ko koe taku Tama i aroha ai, taku i ahuareka ai.

12 A i reira pu ano ka tonoa ia e te Wairua ki te koraha.

13 A e wha tekau ona ra i reira i te koraha e whakamatautauria ana e Hatana; i roto ia i nga kararehe mohoao: ko nga anahera hoki ki te mahi mea mana.

14 Na, i muri i a Hoani i tukua ai ki te herehere, ka haere a Ihu ki Kariri, ka kauwhau i te rongopai o te Atua,

15 Ka mea, Kua rite tenei te wa, kua tata hoki te rangatiratanga o te Atua: ripeneta, whakaponohia te rongopai.

16 Na, i a ia e haere ana i te taha o te moana o Kariri, ka kite i a Haimona raua ko tona teina, ko Anaru, e maka ana i te kupenga ki te moana: he kaihao ika hoki raua.

17 Na ka mea a Ihu ki a raua, Haere mai i muri i ahau, a maku korua e mea hei kaihao tangata.

18 A mahue tonu ake i a raua nga kupenga, aru ana i a ia.

19 A, haere tata atu ana i reira, ka kite ia i a Hemi, tama a Heperi, raua ko tona teina ko Hoani, i te kaipuke ano raua e ta ana i nga korenga o a ratou kupenga.

20 Na karanga tonu atu ia i a raua: a mahue ake i a raua to raua matua a Heperi i te kaipuke me nga kaimahi, a haere ana i muri i a ia.

21 A ka tomo ratou ki Kaperenauma; na haere tonu ia i te hapati ki te whare karakia, ka whakaako.

22 A miharo ana ratou ki tana ako: i rite hoki tana ako i a ratou ki ta te tangata whai mana, kihai i rite ki ta nga karaipi.

23 Na i to ratou whare karakia tetahi tangata, he wairua poke tona; a ka karanga ia,

24 Ka mea, Kati ra, he aha ta matou ki a koe, e Ihu o Nahareta? kua tae mai ranei koe ki te whakangaro i a matou? e matau ana ahau ko wai koe, ko te Mea Tapu a te Atua.

25 A ka riri a Ihu ki a ia, ka mea, Kati te korero, puta mai i roto i a ia.

26 Na ka haehae te wairua kino i a ia, nui atu hoki tona reo ki te karanga, a puta ana mai i roto i a ia.

27 A miharo noa ratou katoa, uiui ana ki a ratou ano, mea ana, He aha tenei? he aha tenei ako hou? mana tonu tana nei tono i nga wairua poke, a rongo rawa ki a ia.

28 Na paku tonu atu tona rongo ki nga wahi katoa e tata ana ki Kariri.

29 Na i reira tonu, i to ratou putanga mai i te whare karakia, tomo tonu atu ratou ko hemi, ko Hoani, ki te whare o Haimona raua ko Anaru.

30 Na i te takoto te hungawai wahine o Haimona, he kirika, a korerotia tonutia atu ia e ratou ki a ia.

31 Heoi, i tona taenga atu, ka mau ki tona ringa, whakaarahia ana ia; mutu tonu ake tona kirika, ka tahuri ki te taka mea ma ratou.

32 Na i te ahiahi, i te toenetanga o te ra, ka mauria mai ki a ia nga turoro katoa, me te hunga e nohoia ana e nga rewera.

33 A huihui katoa ana te pa ki te kuwaha.

34 He tokomaha te hunga e ngaua ana e te tini o nga mate i whakaorangia e ia, he maha hoki nga rewera i peia; a kihai i tukua e ia nga rewera kia korero, no te mea i matau ratou ki a ia.

35 Na i te atatu, i mua noa atu o te awatea, ka ara ia, ka puta ki waho, ka haere ki te wahi koraha, ki reira inoi ai.

36 Na ka whai a Haimona ratou ko ona hoa i a ia.

37 A, ka kitea ia, ka mea ki a ia, E rapu ana nga tangata katoa i a koe.

38 Katahi ia ka mea ki a ratou, Tatou ka haere he wahi ke ki nga kainga tata, ki reira ahau kauwhau ai: ko taku hoki tera i haere mai ai.

39 Na ka tomo ia ki roto i o ratou whare karakia puta noa i Kariri, ka kauwhau, ka pei hoki i nga rewera ki waho.

40 A ka haere mai ki a ia tetahi repera, ka inoi ki a ia, tuku rawa nga turi ki a ia, ka mea, Ki te pai koe, e taea ahau e koe te mea kia ma.

41 Na ka aroha a Ihu, ka totoro tona ringa, ka pa ki a ia, ka mea ki a ia, E pai ana ahau; kia ma koe.

42 A, puaki kau tona reo, kua kore tona repera, na kua ma.

43 Na ka whakatupato ia ki a ia, a tonoa tonutia atu,

44 Ka mea atu hoki ki a ia, Kei korerotia tetahi mea ki te tangata: engari haere, kia kite te tohunga i a koe, a mauria atu mo tou whakamakanga nga mea i whakaritea e Mohi, hei mea whakaatu ki a ratou.

45 Heoi, i tona putanga atu, ka anga ki te kororo nui haere, ka whakapuakina taua mea, a kihai a Ihu i ahei te haere nui ki te pa i muri iho, engari i noho ia i waho i nga wahi koraha: a haere ana mai ratou ki a ia i nga wahi katoa.

1 Commencement de l'Évangile de JÉSUS-CHRIST, Fils de Dieu.

2 Conformément à ce qui avait été écrit dans les prophètes: Voici, j'envoie mon messager devant ta face, qui préparera le chemin devant toi:

3 Voix de celui qui crie dans le désert: Préparez le chemin de l’Éternel; aplanissez ses sentiers.

4 Jean lavait d'eau dans le désert, et prêchait la consécration de la repentance, pour la rémission des péchés.

5 Et toute la Judée et les habitants de Jérusalem allaient à lui, et ils étaient tous consacrés par lui dans le fleuve du Jourdain, en confessant leurs péchés.

6 Jean était vêtu de poils de chameau, il avait une ceinture de cuir autour de ses reins, et il se nourrissait de sauterelles et de miel sauvage.

7 Et il prêchait en disant: Il en vient un après moi, qui est plus puissant que moi, et dont je ne suis pas digne, en me baissant, de délier la courroie des sandales.

8 Pour moi je vous ai consacrés d'eau, mais lui vous introduira dans le Saint-Esprit.

9 Il arriva, en ce temps-là, que Jésus vint de Nazareth de Galilée, et il fut consacré par Jean dans le Jourdain.

10 Et aussitôt, comme il sortait de la rive d'eau, il vit les cieux s'ouvrir et le Saint-Esprit s'abaisser sur lui comme une colombe.

11 Et une voix vint des cieux, qui dit: Tu es mon Fils bien-aimé, en qui JE SUIS pleinement satisfait.

12 Et aussitôt l'Esprit poussa Jésus au désert.

13 Et il fut là au désert quarante jours, étant tenté par l’adversaire; et il était avec les bêtes sauvages, et les anges le servaient.

14 Or, après que Jean eut été mis en prison, Jésus s'en alla en Galilée, prêchant l'Évangile de la Souveraineté de Dieu, et disant:

15 Le temps est accompli, et la Royauté de Dieu est imminente. Repentez-vous et croyez à l'Évangile.

16 Or, comme il marchait le long de la mer de Galilée, il vit Simon et André son frère, qui jetaient leurs filets dans la mer; car ils étaient pêcheurs.

17 Alors Jésus leur dit: Suivez-moi, et je vous ferai pêcheurs d'hommes.

18 Et aussitôt, laissant leurs filets, ils le suivirent.

19 Et de là passant un peu plus avant, il vit dans une barque Jacques, fils de Zébédée, et Jean son frère, qui raccommodaient leurs filets.

20 Au même instant il les appela; et eux, laissant Zébédée leur père dans la barque avec les ouvriers, le suivirent.

21 Ensuite ils entrèrent à Capernaüm; et Jésus, étant d'abord entré dans la synagogue le jour du sabbat, y enseignait.

22 Et ils étaient étonnés de sa doctrine; car il les enseignait comme ayant autorité, et non pas comme les scribes.

23 Or, il se trouva dans leur synagogue un homme obsédé d'un esprit haineux, qui s'écria, et dit:

24 Ah! qu'y a-t-il entre toi et nous, Jésus de Nazareth? Es-tu venu pour nous perdre? Je sais qui tu es; le Saint de Dieu.

25 Mais Jésus le tança en disant: Tais-toi, et sors de lui.

26 Alors l'esprit haineux l'agitant avec violence et jetant un grand cri, sortit de lui.

27 Et ils furent tous étonnés, de sorte qu'ils se demandaient entre eux: Qu'est-ce que ceci? Quelle est cette nouvelle doctrine? Car il commande avec autorité même aux esprits haineux, et ils lui obéissent.

28 Et sa réputation se répandit aussitôt par toute la contrée des environs de la Galilée.

29 Aussitôt après, étant sortis de la synagogue, ils vinrent avec Jacques et Jean dans la maison de Simon et d'André.

30 Or, la belle-mère de Simon était au lit, malade de la fièvre; et aussitôt ils lui parlèrent d'elle.

31 Alors s'approchant, il la fit lever en la prenant par la main; et au même instant la fièvre la quitta, et elle les servit.

32 Sur le soir, quand le soleil fut couché, ils lui amenèrent tous les malades, et ceux qui furent obsédé de contradictions.

33 Et toute la ville était assemblée à la porte de la maison.

34 Et il guérit plusieurs malades de diverses maladies, et il chassa plusieurs contradictions, ne leur permettant pas de dire qu'ils le connaissaient.

35 Le matin, comme il faisait encore fort obscur, s'étant levé, il sortit et s'en alla dans un lieu écarté; et il y priait.

36 Et Simon, et ceux qui étaient avec lui allèrent à sa recherche.

37 Et l'ayant trouvé, ils lui dirent: Tous te cherchent.

38 Et il leur dit: Allons dans les villages voisins, afin que j'y prêche aussi; car c'est pour cela que JE SUIS venu.

39 Et il prêchait dans leurs synagogues, par toute la Galilée, et il chassait les contradictions.

40 Et un lépreux vint à lui, se jeta à genoux, le pria et lui dit: Si tu veux, tu peux me rendre net.

41 Et Jésus, ému de compassion, étendit la main, le toucha, et lui dit: Je le veux, sois net.

42 Et dès qu'il eut dit cela, la lèpre quitta aussitôt cet homme, et il fut net.

43 Et Jésus le renvoya aussitôt avec de sévères recommandations, et lui dit:

44 Garde-toi d'en rien dire à personne; mais va-t'en et montre-toi au sacrificateur, et offre pour ta purification ce que Moïse a commandé, afin que cela leur serve de témoignage.

45 Mais cet homme étant sorti, se mit à publier hautement la chose et à la divulguer, en sorte que Jésus ne pouvait plus entrer ouvertement dans la ville; mais il se tenait dehors dans des lieux écartés, et de toutes parts on venait à lui.