1 Tena, kia waiata tatou ki a Ihowa: kia hari te hamama ki te kamaka o to tatou whakaoranga.
2 Kia haere tatou me te whakawhetai atu ki tona aroaro: kia ngahau hoki a tatou himene ki a ia.
3 No te mea he Atua nui hoki a Ihowa, he Kingi nui i nga atua katoa.
4 Kei tona ringa nga wahi hohonu o te whenua: a nana nga maunga teitei.
5 Nana te moana, nana ano i hanga, a na ona ringa i whai ahua ai te whenua maroke.
6 Haere mai tatou, kia koropiko, kia tuohu: kia tukua nga turi ki te aroaro o Ihowa, o to tatou Kaihanga.
7 Ko ia hoki to tatou Atua; ko tatou tana iwi e hepara ai, nga hipi a tona ringa. Ki te rongo koutou ki tona reo aianei.
8 Kaua e whakapakeketia o koutou ngakau: kei pera me o te whakatoinga, me o te ra o te whakamatautauranga i te koraha;
9 I ahau i whakamatautauria e o koutou matua, i ata mohiotia, i to ratou kitenga ano hoki i aku mahi.
10 E wha tekau nga tau i hoha ai ahau ki tenei whakatupuranga, na ka mea ahau; He iwi ngakau kotiti ke ratou, kahore hoki ratou e mohio ki aku ara.
11 Na reira i riri ai ahau, i oati ai hoki; e kore ratou e tae ki toku okiokinga.
1 Venez, chantons à l'Éternel; jetons des cris de joie au rocher de notre salut.
2 Présentons-nous à lui avec de la reconnaissance, et jetons devant lui des cris de réjouissance avec des psaumes.
3 Car l'Éternel est un Dieu grand, il est un grand Roi au-dessus de tous les dieux.
4 C'est en sa main que sont les abîmes de la terre; à lui sont les sommets des montagnes.
5 A lui appartient la mer, car il l'a faite, et ses mains ont formé la terre.
6 Venez, prosternons-nous, inclinons-nous; fléchissons les genoux devant l'Éternel qui nous a faits.
7 Car il est notre Dieu, nous sommes le peuple qu'il fait paître et les brebis qu'il conduit.
8 Aujourd'hui, si vous entendez sa voix, n'endurcissez pas votre cœur comme à Mériba (Querelle), comme au jour de Massa (Tentation), dans le désert,
9 Où vos pères m'ont tenté et m'ont éprouvé, où ils ont aussi vu mes oeuvres.
10 Pendant quarante ans j'eus cette génération en dégoût, et je dis: C'est un peuple dont le cœur s'égare; ils n'ont point connu mes voies.
11 A qui j'ai juré dans ma colère qu'il n'entreront point dans mon repos!