1 Alors Job prit la parole, et dit:

2 Jusques à quand affligerez-vous mon âme, et m'accablerez-vous de paroles?

3 Voilà déjà dix fois que vous m'outragez: vous n'avez pas honte de me maltraiter?

4 Vraiment si j'ai failli, ma faute demeure avec moi.

5 Si vraiment vous vous élevez contre moi, si vous me reprochez l'opprobre où je me trouve,

6 Sachez donc que c'est Dieu qui m'a fait tort, et qui a tendu ses filets autour de moi.

7 Voici, je crie à la violence, et on ne me répond pas; je crie au secours, et il n'y a point de justice!

8 Il a fermé mon chemin, et je ne puis passer; il a mis des ténèbres sur mes sentiers.

9 Il m'a dépouillé de ma gloire; il a ôté la couronne de ma tête.

10 Il m'a détruit de tous côtés, et je m'en vais; il a arraché, comme un arbre, mon espérance.

11 Il a allumé sa colère contre moi, et il m'a tenu pour l'un de ses ennemis.

12 Ses troupes sont venues en-semble; elles ont dressé contre moi leurs chaussées, et se sont campées autour de ma tente.

13 Il a éloigné de moi mes frères, et ceux qui me connaissaient se sont écartés comme des étrangers;

14 Mes proches m'ont abandonné, et mes connaissances m'ont oublié.

15 Les hôtes de ma maison et mes servantes m'ont traité comme un étranger; je suis devenu un inconnu pour eux.

16 J'ai appelé mon serviteur, il ne m'a pas répondu; de ma propre bouche, j'ai dû le supplier.

17 Mon haleine est insupportable à ma femme, et ma prière aux fils de ma mère.

18 Les petits enfants eux-mêmes me méprisent: si je veux me lever, ils parlent contre moi.

19 Tous mes intimes m'ont en abomination, et ceux que j'aimais se sont tournés contre moi.

20 Mes os se sont attachés à ma peau et à ma chair, et je me suis échappé avec la peau de mes dents.

21 Ayez pitié de moi, ayez pitié de moi, vous, mes amis! Car la main de Dieu m'a frappé.

22 Pourquoi me persécutez-vous comme Dieu, et ne pouvez-vous vous rassasier de ma chair?

23 Oh! je voudrais que mes paroles fussent écrites quelque part! Je voudrais qu'elles fussent inscrites dans un livre;

24 Qu'avec un burin de fer et avec du plomb, elles fussent gravées sur le roc, pour toujours!

25 Pour moi, je sais que mon Rédempteur est vivant, qu'à la fin il se lèvera sur la terre,

26 Et qu'après cette peau qui se détruit, et hors de ma chair, je verrai Dieu;

27 Moi, je le verrai, à moi propice; mes yeux le verront, et non un autre. Mes reins se consument en mon sein!

28 Si vous dites: Comment le poursuivrons-nous, et trouverons-nous en lui la cause de son malheur?

29 Craignez l'épée pour vous-mêmes, car la fureur est un crime digne de l'épée, afin que vous sachiez qu'il y a un jugement.

1 Na ka whakautua e Hopa, ka mea,

2 Kia peha ake te roa o ta koutou whakaporearea i toku wairua, o ta koutou wawahi i ahau ki te kupu?

3 Ka tekau enei tawainga a koutou ki ahau, kahore o koutou whakama i a koutou ka aki tonu nei i ahau.

4 Ki te mea ano hoki kua he ahau, kei ahau ano toku he e noho ana.

5 Ki te mea ka whakanui mai koutou i a koutou ki ahau, a ka kauwhau mai ki ahau i toku tawainga;

6 Kia mohio koutou na te Atua ahau i whakaparori i taku take, he mea hao mai ahau nana ki tana kupenga.

7 Nana, e tangi ana ahau i te mahi nanakia, heoi kahore ahau e whakarangona; e karanga awhina ana ahau, otiia kahore he whakawa.

8 Kua tutakina e ia toku ara, te puta ahau; tukua iho ana e ia te pouri ki oku ara.

9 Ko toku kororia huia atu ana e ia; tangohia ana e ia te karauna i toku mahunga.

10 Wawahia ana ahau e ia i nga taha katoa, a riro ana ahau; ko taku i tumanako atu ai huaranga atu ana e ia ano he rakau.

11 Kua mura mai hoki tona riri ki ahau; e kiia ana ahau e ia ko tetahi o ona hoariri.

12 E haere huihui mai ana ana taua, e whakaneke ake ana i to ratou ara ki ahau, kei te whakapae i toku teneti i tetahi taha, i tetahi taha.

13 Kua meinga e ia oku teina kia matara atu i ahau; ko aku i mohio ai kua tangata ke ki ahau.

14 Ko oku whanaunga, mutu pu ta ratou; ko oku hoa ake, kua wareware ratou ki ahau.

15 Ko te hunga e noho ana i toku whare, me aku pononga wahine, kiia iho ahau e ratou he tangata ke; he tangata no nga whenua ahau ki ta ratou titiro mai.

16 I karanga atu ahau ki taku pononga, heoi kihai ia i whakao mai; ahakoa e inoi ana toku mangai ki a ia.

17 Ko toku ha tauhou ana ki taku wahine, me taku inoi hoki ki nga tamariki o te kopu o toku whaea.

18 Ko nga tamariki nonohi ano hoki, whakahawea mai ana ki ahau; ki te whakatika ahau, ka korero whakahe ratou moku.

19 E whakarihariha mai ana ki ahau oku takahoa katoa, a ko aku i aroha ai kua tahuri mai ki ahau.

20 Piri tonu toku iwi ki toku kiri, ki oku kikokiko, a ora ake oku, ko te kiri kau o oku niho.

21 Tohungia mai ahau, tohungia mai ahau e koutou, e oku hoa; kua pa mai hoki te ringa o te Atua ki ahau.

22 He aha koutou i tukino ai i ahau, i pera ai me te Atua, te makona koutou i oku kikokiko?

23 Aue, me i tuhituhia aku kupu! Aue, me i taia ki te pukapuka!

24 Me i whaoa ki te kamaka, ki te pene rino, ki te mata, hei mea mo a mua noa atu!

25 Otiia e mohio ana ahau kei te ora toku kaihoko, a i nga wa i muri nei ka tu ia ki runga ki te whenua;

26 A ahakoa i muri i te paunga o toku kiri, ka titiro tonu ahau i roto i toku kikokiko ki te Atua:

27 E titiro ano ahau ki a ia, ahau nei ano; a ma oku kanohi e matakitaki, kahore ma o tetahi atu. Pau rawa oku whatumanawa i roto i ahau.

28 Ki te ki koutou, Na, ta tatou hanga ki te tukino i a ia! kua kitea hoki te take o te mea i roto i ahau;

29 Kia wehi koutou kei mate i te hoari; no te mea ko te whiunga ki te hoari kei roto i te riri, e mohio ai koutou he whakawa ano tenei.