3 Nu mai vorbiţi cu atîta îngîmfare, Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mîndrie; Căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul, Şi toate faptele sînt cîntărite de El.
2 Cînd vine mîndria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
16 Aveţi aceleaşi simţiminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămîneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.
25 Domnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. -
16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este dela Tatăl, ci din lume.
37 Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sînt adevărate, toate căile Lui sînt drepte, şi El poate să smerească pe ceice umblă cu mîndrie!
11 Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat.
3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n'aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
6 Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: ,,Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.
22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23 blîndeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuş.
4 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.
5 Să aveţi în voi gîndul acesta, care era şi în Hristos Isus:
10 Prin mîndrie se aţîţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. -
12 Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. -
17 Ci, ,,oricine se laudă, să se laude în Domnul.
18 Pentrucă nu cine se laudă singur, va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.
7 Şi Domnul a zis lui Samuel: ,,Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.
13 Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.
12 Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.
5 Orice inimă trufaşă este o scîrbă înaintea Domnului; hotărît, ea nu va rămînea nepedepsită. -
23 Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. -
28 Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile cari nu sînt, ca să nimicească pe cele ce sînt;
29 pentruca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.
25 Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte. -
2 Toate aceste lucruri, doar mîna Mea le -a făcut, şi toate şi-au căpătat astfel fiinţa, -zice Domnul. -,Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mîhnit, spre cel ce se teme de cuvîntul Meu.
9 Fratele dintr'o stare de jos să se laude cu înălţarea lui.
10 Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii.
11 Şi împăratul lui Israel a răspuns: ,,Cine încinge armele, să nu se laude ca cel ce le pune jos!
18 Mîndria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii. -
4 Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa. -
17 Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngîmfe, şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele.
2 Cînd vine mîndria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
23 Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. -
10 Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.
20 El le -a mai zis: ,,Ce iese din om, aceea spurcă pe om.
21 Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,
22 furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
23 Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, şi spurcă pe om.
12 Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. -