2 Samuel 22 - Bíblia Online

Y HABLO David á Jehová las palabras de este cántico, el día que Jehová le había librado de la mano de todos sus enemigos, y de la mano de Saúl. 
Y dijo: Jehová es mi roca, y mi fortaleza, y mi libertador; 
Dios de mi roca, en él confiaré: Mi escudo, y el cuerno de mi salud, mi fortaleza, y mi refugio; Mi salvador, que me librarás de violencia. 
Invocaré á Jehová, digno de ser loado. Y seré salvo de mis enemigos. 
Cuando me cercaron ondas de muerte, Y arroyos de iniquidad me asombraron, 
Me rodearon los dolores del infierno, Y me tomaron descuidado lazos de muerte. 
Tuve angustia, invoqué á Jehová, Y clamé á mi Dios: Y él oyó mi voz desde su templo; Llegó mi clamor á sus oídos. 
La tierra se removió, y tembló; Los fundamentos de los cielos fueron movidos, Y se estremecieron, porque él se airó. 
Subió humo de sus narices, Y de su boca fuego consumidor, Por el cual se encendieron carbones. 
Y abajo los cielos, y descendió: Una oscuridad debajo de sus pies. 
Subió sobre el querubín, y voló: Aparecióse sobre las alas del viento. 
Puso tinieblas alrededor de sí á modo de pabellones; Aguas negras y espesas nubes. 
Del resplandor de su presencia Se encendieron ascuas ardientes. 
Jehová tronó desde los cielos, Y el Altísimo dió su voz; 
Arrojó saetas, y desbaratólos; Relampagueó, y consumiólos. 
Entonces aparecieron los manantiales de la mar, Y los fundamentos del mundo fueron descubiertos, A la reprensión de Jehová, Al resoplido del aliento de su nariz. 
Extendió su mano de lo alto, y arrebatóme, Y sacóme de copiosas aguas. 
Libróme de fuertes enemigos, De aquellos que me aborrecían, los cuales eran más fuertes que yo. 
Asaltáronme en el día de mi calamidad; Mas Jehová fué mi sostén. 
Sacóme á anchura; Libróme, porque puso su voluntad en mí. 
Remuneróme Jehová conforme á mi justicia: Y conforme á la limpieza de mis manos, me dió la paga. 
Porque yo guardé los caminos de Jehová; Y no me aparté impíamente de mi Dios. 
Porque delante de mí tengo todas sus ordenanzas; Y atento á sus fueros, no me retiraré de ellos. 
Y fuí íntegro para con él, Y guardéme de mi iniquidad. 
Remuneróme por tanto Jehová conforme á mi justicia, Y conforme á mi limpieza delante de sus ojos. 
Con el bueno eres benigno, Y con el íntegro te muestras íntegro; 
Limpio eres para con el limpio, Mas con el perverso eres rígido. 
Y tú salvas al pueblo humilde; Mas tus ojos sobre los altivos, para abatirlos. 
Porque tú eres mi lámpara, oh Jehová: Jehová da luz á mis tinieblas. 
Porque en ti romperé ejércitos, Y con mi Dios saltaré las murallas. 
Dios, perfecto su camino: La palabra de Jehová purificada, Escudo es de todos los que en él esperan. 
Porque ¿qué Dios hay sino Jehová? ¿O quién es fuerte sino nuestro Dios? 
Dios es el que con virtud me corrobora, y el que despeja mi camino; 
El que hace mis pies como de ciervas, Y el que me asienta en mis alturas; 
El que enseña mis manos para la pelea, y da que con mis brazos quiebre el arco de acero. 
Tú me diste asimismo el escudo de tu salud, Y tu benignidad me ha acrecentado. 
Tú ensanchaste mis pasos debajo de mí, Para que no titubeasen mis rodillas. 
Perseguiré á mis enemigos, y quebrantarélos; Y no me volveré hasta que los acabe. 
Los consumiré, y los heriré, y no se levantarán; Y caerán debajo de mis pies. 
Ceñísteme de fortaleza para la batalla, Y postraste debajo de mí los que contra mí se levantaron. 
Tú me diste la cerviz de mis enemigos, De mis aborrecedores, y que yo los destruyese. 
Miraron, y no hubo quien los librase; A Jehová, mas no les respondió. 
Yo los desmenuzaré como polvo de la tierra; Hollarélos como á lodo de las plazas, y los disiparé. 
Tú me libraste de contiendas de pueblos: Tú me guardaste para que fuese cabeza de gentes: Pueblos que no conocía, me sirvieron. 
Los extraños titubeaban á mí: En oyendo, me obedecían. 
Los extraños desfallecían, Y temblaban en sus escondrijos. 
Viva Jehová, y sea bendita mi roca; Sea ensalzado el Dios, la roca de mi salvamento: 
El Dios que me ha vengado, Y sujeta los pueblos debajo de mí: 
Y que me saca de entre mis enemigos: Tu me sacaste en alto de entre los que se levantaron contra mi: Librásteme del varón de iniquidades. 
Por tanto yo te confesaré entre las gentes, oh Jehová, Y cantaré á tu nombre. 
El que engrandece las saludes de su rey, Y hace misericordia á su ungido, A David, y á su simiente, para siempre. 

David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul. 
El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu. 
Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie. 
Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei. 
Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră; 
legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră. 
În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui. 
Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase. 
Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea. 
A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui. 
Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului; 
era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi. 
Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc. 
Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul; 
a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă. 
Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui. 
El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; 
m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine. 
Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu, 
El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte. 
Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele; 
căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu. 
Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui. 
Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea. 
De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui. 
Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate, 
cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui. 
Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri. 
Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu. 
Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid. 
Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El. 
Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru? 
Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă.... 
El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte. 
Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă. 
Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta. 
Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină. 
Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc. 
Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele. 
Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei. 
Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc. 
Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde! 
Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe. 
Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus. 
Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă. 
Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie. 
Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele, 
Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele, 
şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor. 
De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău. 
El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.`` 

2 Samuel 23

Veja também

7 características de uma mulher de Deus

Como liderar com sabedoria e fé, segundo Provérbios 16:3?