João 12 - Bíblia Online

Y JESUS, seis días antes de la Pascua, vino á Bethania, donde estaba Lázaro, que había sido muerto, al cual había resucitado de los muertos. 
E hiciéronle allí una cena y Marta servía, y Lázaro era uno de los que estaban sentados á la mesa juntamente con él. 
Entonces María tomó una libra de ungüento de nardo líquido de mucho precio, y ungió los pies de Jesús, y limpió sus pies con sus cabellos: y la casa se llenó del olor del ungüento. 
Y dijo uno de sus discípulos, Judas Iscariote, hijo de Simón, el que le había de entregar: 
¿Por qué no se ha vendido este ungüento por trescientos dineros, y se dió á los pobres? 
Mas dijo esto, no por el cuidado que él tenía de los pobres: sino porque era ladrón, y tenía la bolsa, y traía lo que se echaba en ella. 
Entonces Jesús dijo: Déjala; para el día de mi sepultura ha guardado esto; 
Porque á los pobres siempre los tenéis con vosotros, mas á mí no siempre me tenéis. 
Entonces mucha gente de los Judíos entendió que él estaba allí; y vinieron no solamente por causa de Jesús, mas también por ver á Lázaro, al cual había resucitado de los muertos. 
Consultaron asimismo los príncipes de los sacerdotes, de matar también á Lázaro; 
Porque muchos de los Judíos iban y creían en Jesús por causa de él. 
El siguiente día, mucha gente que había venido á la fiesta, como oyeron que Jesús venía á Jerusalem, 
Tomaron ramos de palmas, y salieron á recibirle, y clamaban: ­Hosanna, Bendito el que viene en el nombre del Señor, el Rey de Israel! 
Y halló Jesús un asnillo, y se sentó sobre él, como está escrito: 
No temas, hija de Sión: he aquí tu Rey viene, sentado sobre un pollino de asna. 
Estas cosas no las entendieron sus discípulos de primero: empero cuando Jesús fué glorificado, entonces se acordaron de que estas cosas estaban escritas de él, y que le hicieron estas cosas. 
Y la gente que estaba con él, daba testimonio de cuando llamó á Lázaro del sepulcro, y le resucitó de los muertos. 
Por lo cual también había venido la gente á recibirle, porque había oído que él había hecho esta señal; 
Mas los Fariseos dijeron entre sí: ¿Veis que nada aprovecháis? he aquí, el mundo se va tras de él. 
Y había ciertos Griegos de los que habían subido á adorar en la fiesta: 
Estos pues, se llegaron á Felipe, que era de Bethsaida de Galilea, y rogáronle, diciendo: Señor, querríamos ver á Jesús. 
Vino Felipe, y díjolo á Andrés: Andrés entonces, y Felipe, lo dicen á Jesús. 
Entonces Jesús les respondió, diciendo: La hora viene en que el Hijo del hombre ha de ser glorificado. 
De cierto, de cierto os digo, que si el grano de trigo no cae en la tierra y muere, él solo queda; mas si muriere, mucho fruto lleva. 
El que ama su vida, la perderá; y el que aborrece su vida en este mundo, para vida eterna la guardará. 
Si alguno me sirve, sígame: y donde yo estuviere, allí también estará mi servidor. Si alguno me sirviere, mi Padre le honrará. 
Ahora está turbada mi alma; ¿y qué diré? Padre, sálvame de esta hora. Mas por esto he venido en esta hora. 
Padre, glorifica tu nombre. Entonces vino una voz del cielo: Y lo he glorificado, y lo glorificaré otra vez. 
Y la gente que estaba presente, y había oído, decía que había sido trueno. Otros decían: Angel le ha hablado. 
Respondió Jesús, y dijo: No ha venido esta voz por mi causa, mas por causa de vosotros. 
Ahora es el juicio de este mundo: ahora el príncipe de este mundo será echado fuera. 
Y yo, si fuere levantado de la tierra, á todos traeré á mí mismo. 
Y esto decía dando á entender de qué muerte había de morir. 
Respondióle la gente: Nosotros hemos oído de la ley, que el Cristo permanece para siempre: ¿cómo pues dices tú: Conviene que el Hijo del hombre sea levantado? ¿Quién es este Hijo del hombre? 
Entonces Jesús les dice: Aun por un poco estará la luz entre vosotros: andad entre tanto que tenéis luz, porque no os sorprendan las tinieblas; porque el que anda en tinieblas, no sabe dónde va. 
Entre tanto que tenéis la luz, creed en la luz, para que seáis hijos de luz. Estas cosas habló Jesús, y fuése, y escondióse de ellos. 
Empero habiendo hecho delante de ellos tantas señales, no creían en él. 
Para que se cumpliese el dicho que dijo el profeta Isaías: ¿Señor, quién ha creído á nuestro dicho? ¿Y el brazo del Señor, á quién es revelado? 
Por esto no podían creer, porque otra vez dijo Isaías: 
Cegó los ojos de ellos, y endureció su corazón; Porque no vean con los ojos, y entiendan de corazón, Y se conviertan, Y yo los sane. 
Estas cosas dijo Isaías cuando vió su gloria, y habló de él. 
Con todo eso, aun de los príncipes, muchos creyeron en él; mas por causa de los Fariseos no lo confesaban, por no ser echados de la sinagoga. 
Porque amaban más la gloria de los hombres que la gloria de Dios. 
Mas Jesús clamó y dijo: El que cree en mí, no cree en mí, sino en el que me envió; 
Y el que me ve, ve al que me envió. 
Yo la luz he venido al mundo, para que todo aquel que cree en mí no permanezca en tinieblas. 
Y el que oyere mis palabras, y no las creyere, yo no le juzgo; porque no he venido á juzgar al mundo, sino á salvar al mundo. 
El que me desecha, y no recibe mis palabras, tiene quien le juzgue: la palabra que he hablado, ella le juzgará en el día postrero. 
Porque yo no he hablado de mí mismo; mas el Padre que me envió, él me dió mandamiento de lo que he de decir, y de lo que he de hablar. 
Y sé que su mandamiento es vida eterna: así que, lo que yo hablo, como el Padre me lo ha dicho, así hablo. 

Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, şi pe care îl înviase din morţi. 
Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din ceice şedeau la masă cu El. 
Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I -a şters picioarele cu părul ei; şi s'a umplut casa de mirosul mirului. 
Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să -L vîndă, a zis: 
,,De ce nu s'a vîndut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?`` 
Zicea lucrul acesta nu pentrucă purta grijă de săraci, ci pentrucă era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea. 
Dar Isus a zis: ,,Lasă -o în pace; căci ea l -a păstrat pentru ziua îngropării Mele. 
Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.`` 
O mare mulţime de Iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care -l înviase din morţi. 
Preoţii cei mai de seamă au hotărît să omoare şi pe Lazăr, 
căci din pricina lui mulţi Iudei plecau dela ei şi credeau în Isus. 
A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, 
a luat ramuri de finic, şi I -a ieşit în întîmpinare, strigînd: ,,Osana! Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!`` 
Isus a găsit un măgăruş, şi a încălecat pe el, dupăcum este scris: 
,,Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mînzul unei măgăriţe.`` 
Ucenicii Lui n'au înţeles aceste lucruri dela început; dar, dupăce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei le împliniseră cu privire la El. 
Toţi ceice fuseseră împreună cu Isus, cînd chemase pe Lazăr din mormînt şi -l înviase din morţi, mărturiseau despre El. 
Şi norodul I -a ieşit în întîmpinare, pentrucă aflase că făcuse semnul acesta. 
Fariseii au zis deci între ei: ,,Vedeţi că nu cîştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!`` 
Nişte Greci dintre ceice se suiseră să se închine la praznic, 
s'au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi au zis: ,,Domnule, am vrea să vedem pe Isus.`` 
Filip s'a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus. 
Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. 
Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă. 
Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa vecinică. 
Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sînt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. 
Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?... Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?... Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta! 
Tată, proslăveşte Numele Tău!`` Şi din cer, s'a auzit un glas, care zicea: ,,L-am proslăvit, şi -L voi mai proslăvi!`` 
Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: ,,Un înger a vorbit cu El!`` 
Isus a răspuns: ,,Nu pentru Mine s'a auzit glasul acesta, ci pentru voi. 
Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. 
Şi după ce voi fi înălţat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.`` - 
Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. - 
Norodul I -a răspuns: ,,Noi am auzit din Lege că Hristosul rămîne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?`` 
Isus le -a zis: ,,Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii cari aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunerecul: cine umblă în întunerec, nu ştie unde merge. 
Cîtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.`` Isus le -a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S'a ascuns de ei. 
Măcar că făsese atîtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 
ca să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: ,,Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?`` 
De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: 
,,Le -a orbit ochii, şi le -a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.`` 
Isaia a spus aceste lucruri cînd a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El. 
Totuş, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu -L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. 
Căci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu. 
Iar Isus a strigat: ,,Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M'a trimes pe Mine. 
Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M'a trimes pe Mine. 
Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămînă în întunerec. 
Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n'am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea. 
Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine -l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi. 
Căci Eu n'am vorbit dela Mine însumi, ci Tatăl, care M'a trimes, El însuş Mi -a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. 
Şi ştiu că porunca Lui este viaţa vecinică. De aceea lucrurile, pe cari le spun, le spun aşa cum Mi le -a spus Tatăl.`` 

João 13

Veja também

André: o evangelista e pescador de homens

O poder do jejum e oração: Fortaleça sua Fé