1 Y RESPONDIO Eliphaz Temanita, y dijo:
2 ¿Traerá el hombre provecho á Dios, Porque el sabio sea provechoso á sí mismo?
3 ¿Tiene su contentamiento el Omnipotente en que tú seas justificado, O provecho de que tú hagas perfectos tus caminos?
4 ¿Castigaráte acaso, O vendrá contigo á juicio porque te teme?
5 Por cierto tu malicia es grande, Y tus maldades no tienen fin.
6 Porque sacaste prenda á tus hermanos sin causa, E hiciste desnudar las ropas de los desnudos.
7 No diste de beber agua al cansado, Y detuviste el pan al hambriento.
8 Empero el hombre pudiente tuvo la tierra; Y habitó en ella el distinguido.
9 Las viudas enviaste vacías, Y los brazos de los huérfanos fueron quebrados.
10 Por tanto hay lazos alrededor de ti, Y te turba espanto repentino;
11 O tinieblas, porque no veas; Y abundancia de agua te cubre.
12 ¿No está Dios en la altura de los cielos? Mira lo encumbrado de las estrellas, cuán elevadas están.
13 ¿Y dirás tú: Qué sabe Dios? ¿Cómo juzgará por medio de la oscuridad?
14 Las nubes son su escondedero, y no ve; Y por el circuito del cielo se pasea.
15 ¿Quieres tú guardar la senda antigua, Que pisaron los hombres perversos?
16 Los cuales fueron cortados antes de tiempo, Cuyo fundamento fué como un río derramado:
17 Que decían á Dios: Apártate de nosotros. ¿Y qué les había hecho el Omnipotente?
18 Habíales él henchido sus casas de bienes. Sea empero el consejo de ellos lejos de mí.
19 Verán los justos y se gozarán; Y el inocente los escarnecerá, diciendo:
20 Fué cortada nuestra sustancia, Habiendo consumido el fuego el resto de ellos.
21 Amístate ahora con él, y tendrás paz; Y por ello te vendrá bien.
22 Toma ahora la ley de su boca, Y pon sus palabras en tu corazón.
23 Si te tornares al Omnipotente, serás edificado; Alejarás de tu tienda la aflicción;
24 Y tendrás más oro que tierra, Y como piedras de arroyos oro de Ophir;
25 Y el Todopoderoso será tu defensa, Y tendrás plata á montones.
26 Porque entonces te deleitarás en el Omnipotente, Y alzarás á Dios tu rostro.
27 Orarás á él, y él te oirá; Y tú pagarás tus votos.
28 Determinarás asimismo una cosa, y serte ha firme; Y sobre tus caminos resplandecerá luz.
29 Cuando fueren abatidos, dirás tú: Ensalzamiento habrá: Y Dios salvará al humilde de ojos.
30 El libertará la isla del inocente; Y por la limpieza de tus manos será librada.
1 Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:
2 ,,Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte de cît lui.
3 Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va cîştiga El?
4 Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare, şi intră la judecată cu tine?
5 Nu -i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr?
6 Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.
7 Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîne omului flămînd.
8 Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.
9 Dădeai afară pe văduve cu mînile goale, şi braţele orfanilor le frîngeai.
10 Pentru aceea eşti înconjurat de curse, şi te -a apucat groaza dintr'o dată.
11 Nu vezi dar acest întunerec, aceste ape multe cari te năpădesc?
12 Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este!
13 Şi tu zici: ,Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunerecul de nori?
14 Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abea dacă o străbate!`
15 Ce! vrei s'apuci pe calea străveche, pe care au urmat -o cei nelegiuiţi,
16 cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge?
17 Ei ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi! Ce ne poate face Cel Atot puternic?`
18 Şi totuş Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. -Departe de mine sfatul celor răi! -
19 Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va rîde de ei
20 şi va zice: ,Iată pe protivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!`
21 Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăş de fericire.
22 Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.
23 Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atot puternic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.
24 Aruncă dar aurul în ţărînă, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor!
25 Şi atunci Cel Atot puternic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.
26 Atunci Cel Atot puternic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.
27 Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.
28 Pe ce vei pune mîna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.
29 Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.
30 El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mînilor tale.``