1 CIERTAMENTE la plata tiene sus veneros, Y el oro lugar donde se forma.
2 El hierro se saca del polvo, Y de la piedra es fundido el metal.
3 A las tinieblas puso término, Y examina todo á la perfección, Las piedras que hay en la oscuridad y en la sombra de muerte.
4 Brota el torrente de junto al morador, Aguas que el pie había olvidado: Sécanse luego, vanse del hombre.
5 De la tierra nace el pan, Y debajo de ella estará como convertida en fuego.
6 Lugar hay cuyas piedras son zafiro, Y sus polvos de oro.
7 Senda que nunca la conoció ave, Ni ojo de buitre la vió:
8 Nunca la pisaron animales fieros, Ni león pasó por ella.
9 En el pedernal puso su mano, Y trastornó los montes de raíz.
10 De los peñascos cortó ríos, Y sus ojos vieron todo lo preciado.
11 Detuvo los ríos en su nacimiento, E hizo salir á luz lo escondido.
12 Empero ¿dónde se hallará la sabiduría? ¿Y dónde está el lugar de la prudencia?
13 No conoce su valor el hombre, Ni se halla en la tierra de los vivientes.
14 El abismo dice: No está en mí: Y la mar dijo: Ni conmigo.
15 No se dará por oro, Ni su precio será á peso de plata.
16 No puede ser apreciada con oro de Ophir, Ni con onique precioso, ni con zafiro.
17 El oro no se le igualará, ni el diamante; Ni se trocará por vaso de oro fino.
18 De coral ni de perlas no se hará mención: La sabiduría es mejor que piedras preciosas.
19 No se igualará con ella esmeralda de Ethiopía; No se podrá apreciar con oro fino.
20 ¿De dónde pues vendrá la sabiduría? ¿Y dónde está el lugar de la inteligencia?
21 Porque encubierta está á los ojos de todo viviente, y á toda ave del cielo es oculta.
22 El infierno y la muerte dijeron: Su fama hemos oído con nuestros oídos.
23 Dios entiende el camino de ella, Y él conoce su lugar.
24 Porque él mira hasta los fines de la tierra, Y ve debajo de todo el cielo.
25 Al dar peso al viento, Y poner las aguas por medida;
26 Cuando él hizo ley á la lluvia, Y camino al relámpago de los truenos:
27 Entonces la veía él, y la manifestaba: Preparóla y descubrióla también.
28 Y dijo al hombre: He aquí que el temor del Señor es la sabiduría, Y el apartarse del mal la inteligencia.
1 Argintul are o mină de unde se scoate, şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.
2 Ferul se scoate din pămînt, şi piatra se topeşte ca să dea arama.
3 Omul pune capăt întunerecului, cercetează, pînă în ţinuturile cele mai adînci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.
4 Sapă o fîntînă departe de locurile locuite; picioarele nu -i mai sînt de ajutor, stă atîrnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti.
5 Pămîntul, de unde iese pînea, este răscolit în lăuntrul lui ca de foc,
6 pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur.
7 Pasărea de pradă nu -i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n'a zărit -o,
8 cele mai trufaşe dobitoace n'au călcat pe ea, şi leul n'a trecut niciodată pe ea.
9 Omul îşi pune mîna pe stînca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină.
10 Sapă şanţuri în stînci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.
11 Opreşte curgerea apelor, şi scoate la lumină ce este ascuns.
12 Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?
13 Omul nu -i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pămîntul celor vii.
14 Adîncul zice: ,Nu este în mine`, şi marea zice: ,Nu este la mine.`;
15 Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cîntărindu-se cu argint;
16 nu se cîntăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir.
17 Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales.
18 Mărgeanul şi cristalul nu sînt nimic pe lîngă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele.
19 Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.
20 De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii?
21 Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului.
22 Adîncul şi moartea zic: ,Noi am auzit vorbindu-se de ea.`
23 Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa.
24 Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zăreşte totul subt ceruri.
25 Cînd a rînduit greutatea vîntului, şi cînd a hotărît măsura apelor,
26 cînd a dat legi ploii, şi cînd a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,
27 atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat -o, i -a pus temeliile şi a pus -o la încercare.
28 Apoi a zis omului: ,Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.`