1 Y AÑADIO Eliú, y dijo:
2 Espérame un poco, y enseñarte he; Porque todavía tengo razones en orden á Dios.
3 Tomaré mi noticia de lejos, Y atribuiré justicia á mi Hacedor.
4 Porque de cierto no son mentira mis palabras; Contigo está el que es íntegro en sus conceptos.
5 He aquí que Dios es grande, mas no desestima á nadie; Es poderoso en fuerza de sabiduría.
6 No otorgará vida al impío, Y á los afligidos dará su derecho.
7 No quitará sus ojos del justo; Antes bien con los reyes los pondrá en solio para siempre, Y serán ensalzados.
8 Y si estuvieren prendidos en grillos, Y aprisionados en las cuerdas de aflicción,
9 El les dará á conocer la obra de ellos, Y que prevalecieron sus rebeliones.
10 Despierta además el oído de ellos para la corrección, Y díce les que se conviertan de la iniquidad.
11 Si oyeren, y le sirvieren, Acabarán sus días en bien, y sus años en deleites.
12 Mas si no oyeren, serán pasados á cuchillo, Y perecerán sin sabiduría.
13 Empero los hipócritas de corazón lo irritarán más, Y no clamarán cuando él los atare.
14 Fallecerá el alma de ellos en su mocedad, Y su vida entre los sodomitas.
15 Al pobre librará de su pobreza, Y en la aflicción despertará su oído.
16 Asimismo te apartaría de la boca de la angustia A lugar espacioso, libre de todo apuro; Y te asentará mesa llena de grosura.
17 Mas tú has llenado el juicio del impío, En vez de sustentar el juicio y la justicia.
18 Por lo cual teme que en su ira no te quite con golpe, El cual no puedas apartar de ti con gran rescate.
19 ¿Hará él estima de tus riquezas, ni del oro, Ni de todas las fuerzas del poder?
20 No anheles la noche, En que desaparecen los pueblos de su lugar.
21 Guárdate, no tornes á la iniquidad; Pues ésta escogiste más bien que la aflicción.
22 He aquí que Dios es excelso con su potencia; ¿Qué enseñador semejante á él?
23 ¿Quién le ha prescrito su camino? ¿Y quién le dirá: Iniquidad has hecho?
24 Acuérdate de engrandecer su obra, La cual contemplan los hombres.
25 Los hombres todos la ven; Mírala el hombre de lejos.
26 He aquí, Dios es grande, y nosotros no le conocemos; Ni se puede rastrear el número de sus años.
27 El reduce las gotas de las aguas, Al derramarse la lluvia según el vapor;
28 Las cuales destilan las nubes, Goteando en abundancia sobre los hombres.
29 ¿Quién podrá tampoco comprender la extensión de las nubes, Y el sonido estrepitoso de su pabellón?
30 He aquí que sobre él extiende su luz, Y cobija con ella las raíces de la mar.
31 Bien que por esos medios castiga á los pueblos, A la multitud da comida.
32 Con las nubes encubre la luz, Y mándale no brillar, interponiendo aquéllas.
33 Tocante á ella anunciará el trueno, su compañero, Que hay acumulación de ira sobre el que se eleva.
1 Elihu a urmat şi a zis:
2 ,,Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.
3 Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
4 Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.
5 Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.
6 El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit.
7 Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi -i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.
8 Se întîmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?
9 Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor.
10 Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă dela nelegiuire.
11 Dacă ascultă şi se supun, îşi sfîrşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie.
12 Dacă n'ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.
13 Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;
14 îşi pierd viaţa în tinereţă, mor ca cei desfrînaţi.
15 Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.
16 Şi pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.
17 Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedeslipită de pricina ta.
18 Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!
19 Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura?
20 Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.
21 Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.
22 Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?
23 Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să -I spună: ,,Faci rău?``
24 Nu uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!
25 Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.
26 Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns.
27 Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,
28 pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.
29 Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?
30 Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării.
31 Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.
32 Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui.
33 Dă de veste că e de faţă printr'unbubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.