1 ¿SACARAS tú al leviathán con el anzuelo, O con la cuerda que le echares en su lengua?

2 ¿Pondrás tú garfio en sus narices, Y horadarás con espinas su quijada?

3 ¿Multiplicará él ruegos para contigo? ¿Hablaráte él lisonjas?

4 ¿Hará concierto contigo Para que lo tomes por siervo perpetuo?

5 ¿Jugarás tú con él como con pájaro, O lo atarás para tus niñas?

6 ¿Harán de él banquete los compañeros? ¿Partiránlo entre los mercaderes?

7 ¿Cortarás tú con cuchillo su cuero, O con asta de pescadores su cabeza?

8 Pon tu mano sobre él; Te acordarás de la batalla, y nunca más tornarás.

9 He aquí que la esperanza acerca de él será burlada; Porque aun á su sola vista se desmayarán.

10 Nadie hay tan osado que lo despierte: ¿Quién pues podrá estar delante de mí?

11 ¿Quién me ha anticipado, para que yo restituya? Todo lo que hay debajo del cielo es mío.

12 Yo no callaré sus miembros, Ni lo de sus fuerzas y la gracia de su disposición.

13 ¿Quién descubrirá la delantera de su vestidura? ¿Quién se llegará á él con freno doble?

14 ¿Quién abrirá las puertas de su rostro? Los órdenes de sus dientes espantan.

15 La gloria de su vestido son escudos fuertes, Cerrados entre sí estrechamente.

16 El uno se junta con el otro, Que viento no entra entre ellos.

17 Pegado está el uno con el otro, Están trabados entre sí, que no se pueden apartar.

18 Con sus estornudos encienden lumbre, Y sus ojos son como los párpados del alba.

19 De su boca salen hachas de fuego, Centellas de fuego proceden.

20 De sus narices sale humo, Como de una olla ó caldero que hierve.

21 Su aliento enciende los carbones, Y de su boca sale llama.

22 En su cerviz mora la fortaleza, Y espárcese el desaliento delante de él.

23 Las partes momias de su carne están apretadas: Están en él firmes, y no se mueven.

24 Su corazón es firme como una piedra, Y fuerte como la muela de abajo.

25 De su grandeza tienen temor los fuertes, Y á causa de su desfallecimiento hacen por purificarse.

26 Cuando alguno lo alcanzare, ni espada, Ni lanza, ni dardo, ni coselete durará.

27 El hierro estima por pajas, Y el acero por leño podrido.

28 Saeta no le hace huir; Las piedras de honda se le tornan aristas.

29 Tiene toda arma por hojarascas, Y del blandir de la pica se burla.

30 Por debajo tiene agudas conchas; Imprime su agudez en el suelo.

31 Hace hervir como una olla la profunda mar, Y tórnala como una olla de ungüento.

32 En pos de sí hace resplandecer la senda, Que parece que la mar es cana.

33 No hay sobre la tierra su semejante, Hecho para nada temer.

34 Menosprecia toda cosa alta: Es rey sobre todos los soberbios.

1 Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

2 Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

3 Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

4 Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

5 Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

6 Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

7 Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

8 Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

9 Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

10 Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

11 Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

12 Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

13 Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

14 Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

15 Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

16 se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

17 Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

18 Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

19 Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

20 Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

21 Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

22 Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

23 Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

24 Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

25 Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

26 Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

27 Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

28 Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

29 Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

30 Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

31 Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

32 În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

33 Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

34 Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``