1 AHORA pues da voces, si habrá quien te responda; ¿Y á cuál de los santos te volverás?

2 Es cierto que al necio la ira lo mata, Y al codicioso consume la envidia.

3 Yo he visto al necio que echaba raíces, Y en la misma hora maldije su habitación.

4 Sus hijos estarán lejos de la salud, Y en la puerta serán quebrantados, Y no habrá quien los libre.

5 Su mies comerán los hambrientos, Y sacaránla de entre las espinas, Y los sedientos beberán su hacienda.

6 Porque la iniquidad no sale del polvo, Ni la molestia brota de la tierra.

7 Empero como las centellas se levantan para volar por el aire, Así el hombre nace para la aflicción.

8 Ciertamente yo buscaría á Dios, Y depositaría en él mis negocios:

9 El cual hace cosas grandes é inescrutables, Y maravillas que no tienen cuento:

10 Que da la lluvia sobre la haz de la tierra, Y envía las aguas por los campos:

11 Que pone los humildes en altura, Y los enlutados son levantados á salud:

12 Que frustra los pensamientos de los astutos, Para que sus manos no hagan nada:

13 Que prende á los sabios en la astucia de ellos, Y el consejo de los perversos es entontecido;

14 De día se topan con tinieblas, Y en mitad del día andan á tientas como de noche:

15 Y libra de la espada al pobre, de la boca de los impíos, Y de la mano violenta;

16 Pues es esperanza al menesteroso, Y la iniquidad cerrará su boca.

17 He aquí, bienaventurado es el hombre á quien Dios castiga: Por tanto no menosprecies la corrección del Todopoderoso.

18 Porque él es el que hace la llaga, y él la vendará: El hiere, y sus manos curan.

19 En seis tribulaciones te librará, Y en la séptima no te tocará el mal.

20 En el hambre te redimirá de la muerte, Y en la guerra de las manos de la espada.

21 Del azote de la lengua serás encubierto; Ni temerás de la destrucción cuando viniere.

22 De la destrucción y del hambre te reirás, Y no temerás de las bestias del campo:

23 Pues aun con las piedras del campo tendrás tu concierto, Y las bestias del campo te serán pacíficas.

24 Y sabrás que hay paz en tu tienda; Y visitarás tu morada, y no pecarás.

25 Asimismo echarás de ver que tu simiente es mucha, Y tu prole como la hierba de la tierra.

26 Y vendrás en la vejez á la sepultura, Como el montón de trigo que se coge á su tiempo.

27 He aquí lo que hemos inquirido, lo cual es así: Oyelo, y juzga tú para contigo.

1 Strigă acum! Cine îţi va răspunde? Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi?

2 Nebunul piere ucis de mînia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui.

3 Am văzut pe un nebun prinzînd rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuinţa.

4 Fiii lui n'au noroc, sînt călcaţi în picioare la poartă, şi nimeni nu i scapă!

5 Secerişul lui este mîncat de cei flămînzi, cari vin să -l ia chiar şi din spini, şi averile lui sînt înghiţite de oameni însetaţi.

6 Nenorocirea nu răsare din ţărînă, şi suferinţa nu încolţeşte din pămînt.

7 Omul se naşte ca să sufere, după cum scînteia se naşte ca să zboare.

8 Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu.

9 El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

10 El varsă ploaia pe pămînt, şi trimete apă pe cîmpii.

11 El înalţă pe cei smeriţi, şi izbăveşte pe cei necăjiţi.

12 El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mînile lor nu pot să le împlinească.

13 El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sînt răsturnate:

14 dau peste întunerec în mijlocul zilei, bîjbăie ziua nameaza mare ca noaptea.

15 Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor, şi -l scapă din mîna celor puternici.

16 Aşa încît nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura.

17 Ferice de omul pe care -l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic.

18 El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mîna Lui tămăduieşte.

19 De şase ori te va izbăvi din necaz, şi de şapte ori nu te va atinge răul.

20 El te va scăpa de moarte în vreme de foamete, şi de loviturile săbiei în vreme de război.

21 Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă cînd va veni pustiirea.

22 Vei rîde de pustiire ca şi de foamete, şi nu vei avea să te temi de fiarele pămîntului.

23 Căci vei face legămînt pînă şi cu pietrele cîmpului, şi fiarele pămîntului vor fi în pace cu tine.

24 Vei avea fericire în cortul tău, îţi vei găsi turmele întregi,

25 îţi vei vedea sămînţa crescîndu-ţi, şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe cîmp.

26 Vei intra în mormînt la bătrîneţă, ca snopul strîns la vremea lui.

27 Iată ce am cercetat, şi aşa este! Ascultă, că sînt spre folosul tău!``