Lucas 19 - Bíblia Online

Y HABIENDO entrado Jesús, iba pasando por Jericó; 
Y he aquí un varón llamado Zaqueo, el cual era el principal de los publicanos, y era rico; 
Y procuraba ver á Jesús quién fuese; mas no podía á causa de la multitud, porque era pequeño de estatura. 
Y corriendo delante, subióse á un árbol sicómoro para verle; porque había de pasar por allí. 
Y como vino á aquel lugar Jesús, mirando, le vió, y díjole: Zaqueo, date priesa, desciende, porque hoy es necesario que pose en tu casa. 
Entonces él descendió apriesa, y le recibió gozoso. 
Y viendo esto, todos murmuraban, diciendo que había entrado á posar con un hombre pecador. 
Entonces Zaqueo, puesto en pie, dijo al Señor: He aquí, Señor, la mitad de mis bienes doy á los pobres; y si en algo he defraudado á alguno, lo vuelvo con el cuatro tanto. 
Y Jesús le dijo: Hoy ha venido la salvación á esta casa; por cuanto él también es hijo de Abraham. 
Porque el Hijo del hombre vino á buscar y á salvar lo que se había perdido. 
Y oyendo ellos estas cosas, prosiguió Jesús y dijo una parábola, por cuanto estaba cerca de Jerusalem, y porque pensaban que luego había de ser manifestado el reino de Dios. 
Dijo pues: Un hombre noble partió á una provincia lejos, para tomar para sí un reino, y volver. 
Mas llamados diez siervos suyos, les dió diez minas, y díjoles: Negociad entre tanto que vengo. 
Empero sus ciudadanos le aborrecían, y enviaron tras de él una embajada, diciendo: No queremos que éste reine sobre nosotros. 
Y aconteció, que vuelto él, habiendo tomado el reino, mandó llamar á sí á aquellos siervos á los cuales había dado el dinero, para saber lo que había negociado cada uno. 
Y vino el primero, diciendo: Señor, tu mina ha ganado diez minas. 
Y él le dice: Está bien, buen siervo; pues que en lo poco has sido fiel, tendrás potestad sobre diez ciudades. 
Y vino otro, diciendo: Señor, tu mina ha hecho cinco minas. 
Y también á éste dijo: Tú también sé sobre cinco ciudades. 
Y vino otro, diciendo: Señor, he aquí tu mina, la cual he tenido guardada en un pañizuelo: 
Porque tuve miedo de ti, que eres hombre recio; tomas lo que no pusiste, y siegas lo que no sembraste. 
Entonces él le dijo: Mal siervo, de tu boca te juzgo. Sabías que yo era hombre recio, que tomo lo que no puse, y que siego lo que no sembré; 
¿Por qué, no diste mi dinero al banco, y yo viniendo lo demandara con el logro? 
Y dijo á los que estaban presentes: Quitadle la mina, y dadla al que tiene las diez minas. 
Y ellos le dijeron: Señor, tiene diez minas. 
Pues yo os digo que á cualquiera que tuviere, le será dado; mas al que no tuviere, aun lo que tiene le será quitado. 
Y también á aquellos mis enemigos que no querían que yo reinase sobre ellos, traedlos acá, y degolladlos delante de mí. 
Y dicho esto, iba delante subiendo á Jerusalem. 
Y aconteció, que llegando cerca de Bethfagé, y de Bethania, al monte que se llama de las Olivas, envió dos de sus discípulos, 
Diciendo: Id á la aldea de enfrente; en la cual como entrareis, hallaréis un pollino atado, en el que ningún hombre se ha sentado jamás; desatadlo, y traedlo. 
Y si alguien os preguntare, ¿por qué lo desatáis? le responderéis así: Porque el Señor lo ha menester. 
Y fueron los que habían sido enviados, y hallaron como les dijo. 
Y desatando ellos el pollino, sus dueños les dijeron: ¿Por qué desatáis el pollino? 
Y ellos dijeron: Porque el Señor lo ha menester. 
Y trajéronlo á Jesús; y habiéndo echado sus vestidos sobre el pollino, pusieron á Jesús encima. 
Y yendo él tendían sus capas por el camino. 
Y como llegasen ya cerca de la bajada del monte de las Olivas, toda la multitud de los discípulos, gozándose, comenzaron á alabar á Dios á gran voz por todas las maravillas que habían visto, 
Diciendo: ­Bendito el rey que viene en el nombre del Señor: paz en el cielo, y gloria en lo altísimo! 
Entonces algunos de los Fariseos de la compañía, le dijeron: Maestro, reprende á tus discípulos. 
Y él respondiendo, les dijo: Os digo que si éstos callaren, las piedras clamarán. 
Y como llegó cerca viendo la ciudad, lloró sobre ella, 
Diciendo: ­Oh si también tú conocieses, á lo menos en este tu día, lo que toca á tu paz! mas ahora está encubierto de tus ojos. 
Porque vendrán días sobre ti, que tus enemigos te cercarán con baluarte, y te pondrán cerco, y de todas partes te pondrán en estrecho, 
Y te derribarán á tierra, y á tus hijos dentro de ti; y no dejarán sobre ti piedra sobre piedra; por cuanto no conociste el tiempo de tu visitación. 
Y entrando en el templo, comenzó á echar fuera á todos los que vendían y compraban en él. 
Diciéndoles: Escrito está: Mi casa, casa de oración es; mas vosotros la habéis hecho cueva de ladrones. 
Y enseñaba cada día en el templo; mas los príncipes de los sacerdotes, y los escribas, y los principales del pueblo procuraban matarle. 
Y no hallaban qué hacerle, porque todo el pueblo estaba suspenso oyéndole. 

Isus a intrat în Ierihon, şi trecea prin cetate. 
Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor, 
căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. 
A alergat înainte, şi s'a suit într'un dud ca să -L vadă; pentrucă pe drumul acela avea să treacă. 
Isus, cînd a ajuns la locul acela, Şi -a ridicat ochii în sus, şi i -a zis: ,,Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămîn în casa ta.`` 
Zacheu s'a dat jos în grabă, şi L -a primit cu bucurie. 
Cînd au văzut lucrul acesta, toţi cîrteau şi ziceau: ,,A intrat să găzduiască la un om păcătos!`` 
Dar Zacheu a stătut înaintea Domnului, şi I -a zis: ,,Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.`` 
Isus i -a zis: ,,Astăzi a intrat mîntuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. 
Pentrucă Fiul omului a venit să caute şi să mîntuiască ce era pierdut.`` 
Pe cînd ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentrucă era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată. 
Deci a zis: ,,Un om de neam mare s'a dus într'o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă. 
A chemat zece din robii săi, le -a dat zece poli (Greceşte: mine.), şi le -a zis: ,,Puneţi -i în negoţ pînă mă voi întoarce.`` 
Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimes după el o solie să -i spună: ,,Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.`` 
Cînd s'a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cît cîştigase fiecare cu ei din negoţ. 
Cel dintîi a venit, şi i -a zis: ,,Doamne, polul tău a mai adus zece poli.`` 
El i -a zis: ,,Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cîrmuirea a zece cetăţi.`` 
A venit al doilea, şi i -a zis: ,,Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.`` 
El i -a zis şi lui: ,,Primeşte şi tu cîrmuirea a cinci cetăţi.`` 
A venit un altul, şi i -a zis: ,,Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într'un ştergar; 
căci m'am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n'ai pus, şi seceri ce n'ai sămănat.`` 
Stăpînul i -a zis: ,,Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sînt un om aspru, care iau ce n'am pus şi secer ce n'am sămănat; 
atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentruca, la întoarcerea mea, să -i fi luat înapoi cu dobîndă?`` 
Apoi a zis celor ce erau de faţă: ,,Luaţi -i polul, şi daţi -l celui ce are zece poli.`` 
,,Doamne``, i-au zis ei, ,,el are zece poli.`` 
Iar el le -a zis: ,,Vă spun că celui ce are, i se va da; dar dela cel ce n'are, se va lua chiar şi ce are. 
Cît despre vrăjmaşii mei, cari n'au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi -i încoace, şi tăiaţi -i înaintea mea.`` 
După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim. 
Cînd S'a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimes pe doi din ucenicii Săi, 
şi le -a zis: ,,Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Cînd veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n'a încălecat nimeni niciodată: deslegaţi -l, şi aduceţi-Mi -l. 
Dacă vă va întreba cineva: ,Pentruce -l deslegaţi?` să -i spuneţi aşa: ,Pentrucă Domnul are trebuinţă de el.`` 
Ceice fuseseră trimeşi, s'au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus. 
Pe cînd deslegau măgăruşul, stăpînii lui le-au zis: ,,Pentruce deslegaţi măgăruşul?`` 
Ei au răspuns: ,,Domnul are trebuinţă de el.`` 
Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el, şi au aşezat pe Isus, călare deasupra. 
Pe cînd mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum. 
Şi cînd S'a apropiat de Ierusalim, spre pogorîşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe cari le văzuseră. 
Ei ziceau: ,,Binecuvîntat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!`` 
Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: ,,Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!`` 
Şi El a răspuns: ,,Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.`` 
Cînd S'a apropiat de cetate şi a văzut -o, Isus a plîns pentru ea, 
şi a zis: ,,Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tăi. 
Vor veni peste tine zile, cînd vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strînge din toate părţile: 
te vor face una cu pămîntul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentrucă n'ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetată.`` 
În urmă a intrat în Templu, şi a început să scoată afară pe ceice vindeau şi cumpărau în el. 
Şi le -a zis: ,,Este scris: ,Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.`` 
Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii norodului căutau să -L omoare; 
dar nu ştiau cum să facă, pentrucă tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze. 

Lucas 20

Veja também

Dicas bíblicas para uma virada de ano abençoada e um novo ano próspero

Como construir um relacionamento saudável com base na Bíblia?