1 YO soy el hombre que ha visto aflicción en la vara de su enojo.
2 Guióme y llevóme en tinieblas, mas no en luz.
3 Ciertamente contra mí volvió y revolvió su mano todo el día.
4 Hizo envejecer mi carne y mi piel; quebrantó mis huesos.
5 Edificó contra mí, y cercóme de tósigo y de trabajo.
6 Asentóme en oscuridades, como los ya muertos de mucho tiempo.
7 Cercóme por todos lados, y no puedo salir; agravó mis grillos.
8 Aun cuando clamé y dí voces, cerro los oídos a mi oración.
9 Cercó mis caminos con piedra tajada, torció mis senderos.
10 Como oso que acecha fué para mí, como león en escondrijos.
11 Torció mis caminos, y depedazóme; tornóme asolado.
12 Su arco entesó, y púsome como blanco a la saeta.
13 Hizo entrar en mis riñones las saetas de su aljaba.
14 Fuí escarnio á todo mi pueblo, canción de ellos todos los días.
15 Hartóme de amarguras, embriagóme de ajenjos.
16 Quebróme los dientes con cascajo, cubrióme de ceniza.
17 Y mi alma se alejó de la paz, olvidéme del bien.
18 Y dije: Pereció mi fortaleza, y mi esperanza de Jehová.
19 Acuérdate de mi aflicción y de mi abatimiento, del ajenjo y de la hiel.
20 Tendrálo aún en memoria mi alma, porque en mí está humillada.
21 Esto reduciré á mi corazón, por lo cual esperaré.
22 Es por la misericordia de Jehová que no somos consumidos, porque nunca decayeron sus misericordias.
23 Nuevas son cada mañana; grande es tu fidelidad.
24 Mi parte es Jehová, dijo mi alma; por tanto en él esperaré.
25 Bueno es Jehová á los que en él esperan, al alma que le buscare.
26 Bueno es esperar callando en la salud de Jehová.
27 Bueno es al hombre, si llevare el yugo desde su mocedad.
28 Sentaráse solo, y callará, porque lo llevó sobre sí.
29 Pondrá su boca en el polvo, por si quizá hay esperanza.
30 Dará la mejilla al que le hiriere; hartaráse de afrenta.
31 Porque el Señor no desechará para siempre:
32 Antes si afligiere, también se compadecerá según la multitud de sus misericordias.
33 Porque no aflige ni congoja de su corazón á los hijos de los hombres.
34 Desmenuzar bajo de sus pies todos los encarcelados de la tierra,
35 Hacer apartar el derecho del hombre ante la presencia del Altísimo,
36 Trastornar al hombre en su causa, el Señor no lo sabe.
37 ¿Quién será aquel que diga, que vino algo que el Señor no mandó?
38 ¿De la boca del Altísimo no saldrá malo y bueno?
39 ¿Por qué murmura el hombre viviente, el hombre en su pecado?
40 Escudriñemos nuestros caminos, y busquemos, y volvámonos a Jehová.
41 Levantemos nuestros corazones con las manos a Dios en los cielos.
42 Nosotros nos hemos rebelado, y fuimos desleales; tú no perdonaste.
43 Desplegaste la ira, y nos perseguiste; mataste, no perdonaste.
44 Te cubriste de nube, porque no pasase la oración nuestra.
45 Raedura y abominación nos tornaste en medio de los pueblos.
46 Todos nuestros enemigos abrieron sobre nosotros su boca.
47 Temor y lazo fué para nosotros, asolamiento y quebrantamiento.
48 Ríos de aguas echan mis ojos, por el quebrantamiento de la hija de mi pueblo.
49 Mis ojos destilan, y no cesan, porque no hay alivio,
50 Hasta que Jehová mire y vea desde los cielos.
51 Mis ojos contristaron mi alma, por todas las hijas de mi ciudad.
52 Mis enemigos me dieron caza como á ave, sin por qué.
53 Ataron mi vida en mazmorra, pusieron piedra sobre mí.
54 Aguas de avenida vinieron sobre mi cabeza; yo dije: Muerto soy.
55 Invoqué tu nombre, oh Jehová, desde la cárcel profunda.
56 Oiste mi voz; no escondas tu oído á mi clamor, para mi respiro
57 Acercástete el día que te invoqué: dijiste: No temas.
58 Abogaste, Señor, la causa de mi alma; redimiste mi vida.
59 Tú has visto, oh Jehová, mi agravio; defiende mi causa.
60 Tú has visto toda su venganza; todos sus pensamientos contra mí.
61 Tú has oído el oprobio de ellos, oh Jehová, todas sus maquinaciones contra mí;
62 Los dichos de los que contra mí se levantaron, y su designio contra mí todo el día.
63 Su sentarse, y su levantarse mira: yo soy su canción.
64 Dales el pago, oh Jehová, según la obra de sus manos.
65 Dales ansia de corazón, tu maldición á ellos.
66 Persíguelos en tu furor, y quebrántalos de debajo de los cielos, oh Jehová.
1 Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.
2 El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.
3 Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.
4 Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.
5 A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.
6 Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.
7 M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.
8 Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
9 Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.
10 Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.
11 Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.
12 Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.
13 În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.
14 Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.
15 M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.
16 Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.
17 Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.
18 Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``
19 ,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``
20 Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.
21 Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:
22 Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,
23 ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!
24 ,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.
25 Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.
26 Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
27 Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.
28 Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;
29 să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;
30 să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.
31 Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
32 Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:
33 căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
34 Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,
35 cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,
36 cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
37 Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?
38 Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?
39 De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!
40 Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.
41 Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:
42 ,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``
43 În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.
44 Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
45 Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.
46 Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.
47 De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.
48 Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
49 Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,
50 pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.
51 Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.
52 Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.
53 Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.
54 Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``
55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
56 Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``
57 În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``
58 Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!
59 Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.
60 Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.
61 Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
62 cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
63 Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.
64 Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!
65 Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!
66 Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``