Marcos 15 - Bíblia Online

Y LUEGO por la mañana, habiendo tenido consejo los príncipes de los sacerdotes con los ancianos, y con los escribas, y con todo el concilio, llevaron á Jesús atado, y le entregaron á Pilato. 
Y Pilato le preguntó: ¿Eres tú el Rey de los Judíos? Y respondiendo él, le dijo: Tú lo dices. 
Y los príncipes de los sacerdotes le acusaban mucho. 
Y le preguntó otra vez Pilato, diciendo: ¿No respondes algo? Mira de cuántas cosas te acusan. 
Mas Jesús ni aun con eso respondió; de modo que Pilato se maravillaba. 
Empero en el día de la fiesta les soltaba un preso, cualquiera que pidiesen. 
Y había uno, que se llamaba Barrabás, preso con sus compañeros de motín que habían hecho muerte en una revuelta. 
Y viniendo la multitud, comenzó á pedir hiciese como siempre les había hecho. 
Y Pilato les respondió, diciendo: ¿Queréis que os suelte al Rey de los Judíos? 
Porque conocía que por envidia le habían entregado los príncipes de los sacerdotes. 
Mas los príncipes de los sacerdotes incitaron á la multitud, que les soltase antes á Barrabás. 
Y respondiendo Pilato, les dice otra vez: ¿Qué pues queréis que haga del que llamáis Rey de los Judíos? 
Y ellos volvieron á dar voces: Crucifícale. 
Mas Pilato les decía: ¿Pues qué mal ha hecho? Y ellos daban más voces: Crucifícale. 
Y Pilato, queriendo satisfacer al pueblo, les soltó á Barrabás, y entregó á Jesús, después de azotarle, para que fuese crucificado. 
Entonces los soldados le llevaron dentro de la sala, es á saber al Pretorio; y convocan toda la cohorte. 
Y le visten de púrpura; y poniéndole una corona tejida de espinas, 
Comenzaron luego á saludarle: ­Salve, Rey de los Judíos! 
Y le herían en la cabeza con una caña, y escupían en él, y le adoraban hincadas las rodillas. 
Y cuando le hubieron escarnecido, le desnudaron la púrpura, y le vistieron sus propios vestidos, y le sacaron para crucificarle. 
Y cargaron á uno que pasaba, Simón Cireneo, padre de Alejandro y de Rufo, que venía del campo, para que llevase su cruz. 
Y le llevan al lugar de Gólgotha, que declarado quiere decir: Lugar de la Calavera. 
Y le dieron á beber vino mezclado con mirra; mas él no lo tomó. 
Y cuando le hubieron crucificado, repartieron sus vestidos, echando suertes sobre ellos, qué llevaría cada uno. 
Y era la hora de las tres cuando le crucificaron. 
Y el título escrito de su causa era: EL REY DE LOS JUDIOS. 
Y crucificaron con él dos ladrones, uno á su derecha, y el otro á su izquierda. 
Y se cumplió la Escritura, que dice: Y con los inicuos fué contado. 
Y los que pasaban le denostaban, meneando sus cabezas, y diciendo: ­Ah! tú que derribas el templo de Dios, y en tres días lo edificas, 
Sálvate á ti mismo, y desciende de la cruz. 
Y de esta manera también los príncipes de los sacerdotes escarneciendo, decían unos á otros, con los escribas: A otros salvó, á sí mismo no se puede salvar. 
El Cristo, Rey de Israel, descienda ahora de la cruz, para que veamos y creamos. También los que estaban crucificados con él le denostaban. 
Y cuando vino la hora de sexta, fueron hechas tinieblas sobre toda la tierra hasta la hora de nona. 
Y á la hora de nona, exclamó Jesús á gran voz, diciendo: Eloi, Eloi, ¿lama sabachthani? que declarado, quiere decir: Dios mío, Díos mío, ¿por qué me has desamparado? 
Y oyéndole unos de los que estaban allí, decían: He aquí, llama á Elías. 
Y corrió uno, y empapando una esponja en vinagre, y poniéndola en una caña, le dió á beber, diciendo: Dejad, veamos si vendrá Elías á quitarle. 
Mas Jesús, dando una grande voz, espiró. 
Entonces el velo del templo se rasgó en dos, de alto á bajo. 
Y el centurión que estaba delante de él, viendo que había espirado así clamando, dijo: Verdaderamente este hombre era el Hijo de Dios. 
Y también estaban algunas mujeres mirando de lejos; entre las cuales estaba María Magdalena, y María la madre de Jacobo el menor y de José, y Salomé; 
Las cuales, estando aún él en Galilea, le habían seguido, y le servían; y otras muchas que juntamente con él habían subido á Jerusalem. 
Y cuando fué la tarde, porque era la preparación, es decir, la víspera del sábado, 
José de Arimatea, senador noble, que también esperaba el reino de Dios, vino, y osadamente entró á Pilato, y pidió el cuerpo de Jesús. 
Y Pilato se maravilló que ya fuese muerto; y haciendo venir al centurión, preguntóle si era ya muerto. 
Y enterado del centurión, dió el cuerpo á José. 
El cual compró una sábana, y quitándole, le envolvió en la sábana, y le puso en un sepulcro que estaba cavado en una peña, y revolvió una piedra á la puerta del sepulcro. 
Y María Magdalena, y María madre de José, miraban donde era puesto. 

Dimineaţa, preoţii cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrînii, cărturarii şi tot Soborul. Dupăce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat în mînile lui Pilat. 
Pilat L -a întrebat: ,,Eşti Tu Împăratul Iudeilor?`` ,,Da, sînt``, i -a răspuns Isus. 
Preoţii cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri. 
Pilat L -a întrebat din nou: ,,Nu răspunzi nimic? Uite de cîte lucruri Te învinuiesc ei!`` 
Isus n'a mai dat nici un răspuns, lucru care a mirat pe Pilat. 
La fiecare praznic al Paştelor, Pilat le slobozea un întemniţat, pe care -l cereau ei. 
În temniţă era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui, din pricina unui omor, pe care -l săvîrşiseră într'o răscoală. 
Norodul s'a suit, şi a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea totdeauna. 
Pilat le -a răspuns: ,,Voiţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?`` 
Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mîna lui. 
Dar preoţii cei mai de seamă au aţîţat norodul să ceară lui Pilat să le slobozească mai bine pe Baraba. 
Pilat a luat din nou cuvîntul, şi le -a zis: ,,Dar ce voiţi să fac cu Acela, pe care -L numiţi Împăratul Iudeilor?`` 
Ei au strigat din nou: ,,Răstigneşte -L!`` 
,,Dar ce rău a făcut?`` le -a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: ,,Răstigneşte -L!`` 
Pilat a vrut să facă pe placul norodului, şi le -a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, dupăce a pus să -L bată cu nuiele, L -a dat să fie răstignit. 
Ostaşii au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor. 
L-au îmbrăcat într'o haină de purpură, au împletit o cunună de spini, şi I-au pus -o pe cap. 
Apoi au început să -I ureze, şi să zică: ,,Plecăciune, Împăratul Iudeilor!`` 
Şi -L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau. 
Dupăce şi-au bătut astfel joc de El, L-au desbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui, şi L-au dus să -L răstignească. 
Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător, care se întorcea dela cîmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf. 
Şi au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, tîlmăcit, însemnează: ,,Locul căpăţînii.`` 
I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l -a luat. 
Dupăce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgînd la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare. 
Cînd L-au răstignit, era ceasul al treilea. 
Deasupra Lui era scrisă vina Lui: ,,Împăratul Iudeilor.`` 
Împreună cu El au răstignit doi tîlhari, unul la dreapta şi altul la stînga Lui. 
Astfel s'a împlinit Scriptura, care zice: ,,A fost pus în numărul celor fărădelege.`` 
Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap, şi ziceau: ,,Uă! Tu, care strici Templul, şi -l zideşti la loc în trei zile, 
mîntuieşte-Te pe Tine însuţi, şi pogoară-Te de pe cruce!`` 
Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii îşi băteau joc de El între ei, şi ziceau: ,,Pe alţii i -a mîntuit, şi pe Sine însuş nu Se poate mîntui! 
Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!`` Cei răstigniţi împreună cu El, deasemenea îşi băteau joc de El. 
La ceasul al şaselea, s'a făcut întunerec peste toată ţara, pînă la ceasul al nouălea. 
Şi în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: ,,Eloi, Eloi, lama sabactani`` care, tîlmăcit, înseamnă: ,,Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentruce M'ai părăsit?`` 
Unii din cei ce stăteau acolo, cînd L-au auzit, ziceau: ,,Iată, cheamă pe Ilie!`` 
Şi unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oţet, l -a pus într'o trestie, şi I -a dat să bea, zicînd: ,,Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să -L pogoare de pe cruce!`` 
Dar Isus a scos un strigăt tare, şi Şi -a dat duhul. 
Perdeaua dinlăuntrul Templului s'a rupt în două de sus pînă jos. 
Sutaşul, care sta în faţa lui Isus, cînd a văzut că Şi -a dat astfel duhul, a zis: ,,Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!`` 
Acolo erau şi nişte femei, cari priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome, 
cari, pe cînd era El în Galilea, mergeau după El şi -I slujeau; şi multe alte femei, cari se suiseră împreună cu El în Ierusalim. 
Cînd s'a înserat-fiindcă era ziua Pregătirii, adică, ziua dinaintea Sabatului. - 
a venit Iosif din Arimatea, un sfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus. 
Pilat s'a mirat că murise aşa de curînd; a chemat pe sutaş, şi l -a întrebat dacă a murit de mult. 
După ce s'a încredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul. 
Şi Iosif a cumpărat o pînză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L -a înfăşurat în pînza de in, şi L -a pus într-un mormînt săpat în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormîntului. 
Maria Magdalina şi Maria, mama lui Iose, se uitau unde -L puneau. 

Marcos 16

Veja também

O papel dos anjos na história do Natal: os mensageiros divinos

Os 10 mandamentos e sua relevância no mundo moderno