1 Y OYENDO el Cananeo, el rey de Arad, el cual habitaba al mediodía, que venía Israel por el camino de los centinelas, peleó con Israel, y tomó de él presa.
2 Entonces Israel hizo voto á Jehová, y dijo: Si en efecto entregares á este pueblo en mi mano, yo destruiré sus ciudades.
3 Y Jehová escuchó la voz de Israel, y entregó al Cananeo, y destruyólos á ellos y á sus ciudades; y llamó el nombre de aquel lugar Horma.
4 Y partieron del monte de Hor, camino del mar Bermejo, para rodear la tierra de Edom; y abatióse el ánimo del pueblo por el camino.
5 Y habló el pueblo contra Dios y Moisés: ¿Por qué nos hiciste subir de Egipto para que muramos en este desierto? que ni hay pan, ni agua, y nuestra alma tiene fastidio de este pan tan liviano.
6 Y Jehová envió entre el pueblo serpientes ardientes, que mordían al pueblo: y murió mucho pueblo de Israel.
7 Entonces el pueblo vino á Moisés, y dijeron: Pecado hemos por haber hablado contra Jehová, y contra ti: ruega á Jehová que quite de nosotros estas serpientes. Y Moisés oró por el pueblo.
8 Y Jehová dijo á Moisés: Hazte una serpiente ardiente, y ponla sobre la bandera: y será que cualquiera que fuere mordido y mirare á ella, vivirá.
9 Y Moisés hizo una serpiente de metal, y púsola sobre la bandera, y fué, que cuando alguna serpiente mordía á alguno, miraba á la serpiente de metal, y vivía.
10 Y partieron los hijos de Israel, y asentaron campo en Oboth.
11 Y partidos de Oboth, asentaron en Ije-abarim, en el desierto que está delante de Moab, al nacimiento del sol.
12 Partidos de allí, asentaron en la arroyada de Zared.
13 De allí movieron, y asentaron de la otra parte de Arnón, que está en el desierto, y que sale del término del Amorrheo; porque Arnón es término de Moab, entre Moab y el Amorrheo.
14 Por tanto se dice en el libro de las batallas de Jehová: Lo que hizo en el mar Bermejo, Y en los arroyos de Arnón:
15 Y á la corriente de los arroyos Que va á parar en Ar, Y descansa en el término de Moab.
16 Y de allí vinieron á Beer: este es el pozo del cual Jehová dijo á Moisés: Junta al pueblo, y les daré agua.
17 Entonces cantó Israel esta canción: Sube, oh pozo; á él cantad:
18 Pozo, el cual cavaron los señores; Caváronlo los príncipes del pueblo, Y el legislador, con sus bordones.
19 Y de Mathana á Nahaliel: y de Nahaliel á Bamoth:
20 Y de Bamoth al valle que está en los campos de Moab, y á la cumbre de Pisga, que mira á Jesimón.
21 Y envió Israel embajadores á Sehón, rey de los Amorrheos, diciendo:
22 Pasaré por tu tierra: no nos apartaremos por los labrados, ni por las viñas; no beberemos las aguas de los pozos: por el camino real iremos, hasta que pasemos tu término.
23 Mas Sehón no dejó pasar á Israel por su término: antes juntó Sehón todo su pueblo, y salió contra Israel en el desierto: y vino á Jahaz, y peleó contra Israel.
24 E hirióle Israel á filo de espada, y tomó su tierra desde Arnón hasta Jaboc, hasta los hijos de Ammón: porque el término de los hijos de Ammón era fuerte.
25 Y tomó Israel todas estas ciudades: y habitó Israel en todas las ciudades del Amorrheo, en Hesbón y en todas sus aldeas.
26 Porque Hesbón era la ciudad de Sehón, rey de los Amorrheos; el cual había tenido guerra antes con el rey de Moab, y tomado de su poder toda su tierra hasta Arnón.
27 Por tanto, dicen los proverbistas: Venid á Hesbón, Edifíquese y repárese la ciudad de Sehón:
28 Que fuego salió de Hesbón, Y llama de la ciudad de Sehón, Y consumió á Ar de Moab, A los señores de los altos de Arnón.
29 Ay de ti, Moab Perecido has, pueblo de Chêmos: Puso sus hijos en huída, Y sus hijas en cautividad, Por Sehón rey de los Amorrheos.
30 Mas devastamos el reino de ellos; pereció Hesbón hasta Dibón, Y destruimos hasta Nopha y Medeba.
31 Así habitó Israel en la tierra del Amorrheo.
32 Y envió Moisés á reconocer á Jazer; y tomaron sus aldeas, y echaron al Amorrheo que estaba allí.
33 Y volvieron, y subieron camino de Basán, y salió contra ellos Og rey de Basán, él y todo su pueblo, para pelear en Edrei.
34 Entonces Jehová dijo á Moisés: No le tengas miedo, que en tu mano lo he dado, á el y á todo su pueblo, y á su tierra; y harás de él como hiciste de Sehón, rey de los Amorrheos, que habitaba en Hesbón.
35 E hirieron á él, y á sus hijos, y á toda su gente, sin que le quedara uno, y poseyeron su tierra.
1 Împăratul Aradului, un Cananit, care locuia la miazăzi, a auzit că Israel vine pe drumul Atarim. El s'a luptat împotriva lui Israel şi a luat mai mulţi prinşi de război.
2 Atunci Israel a făcut Domnului o juruinţă, şi a zis: ,,Dacă vei da pe poporul acesta în mînile mele, îi voi nimici cu desăvîrşire cetăţile.``
3 Domnul a auzit glasul lui Israel, şi a dat pe Cananiţi în mînile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvîrşire, pe ei şi cetăţile lor; şi locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplină).
4 Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi -a perdut răbdarea pe drum
5 şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: ,,Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Căci nu este nici pîne, nici apă, şi ni s'a scîrbit sufletul de această hrană proastă.``
6 Atunci Domnul a trimes împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi, cari au muşcat poporul, aşa încît au murit mulţi oameni în Israel.
7 Poporul a venit la Moise, şi a zis: ,,Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului, şi împotriva ta. Roagă-te Domnului, ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.`` Moise s'a rugat pentru popor.
8 Domnul a zis lui Moise: ,,Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spînzură -l de o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi.``
9 Moise a făcut un şarpe de aramă, şi l -a pus într'o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe, şi privea spre şarpele de aramă, trăia.
10 Copiii lui Israel au plecat, şi au tăbărît la Obot.
11 Au plecat din Obot, şi au tăbărît la Iie-Abarim, în pustia din faţa Moabului, spre răsăritul soarelui.
12 De acolo au plecat, şi au tăbărît în valea Zered.
13 De acolo au plecat şi au tăbărît dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieşind din ţinutul Amoriţilor; căci Arnonul face hotarul Moabului, între Moab şi Amoriţi.
14 De aceea se zice în cartea Războaielor Domnului: ,,Vaheb în Sufa, Şivoaiele Arnonului,
15 Şi scurgerile şivoaielor, Cari se întind înspre Ar şi se ating cu hotarul lui Moab.``
16 De acolo s'au dus la Beer (Fîntînă). La această fîntînă Domnul a zis lui Moise: ,,Strînge poporul, şi le voi da apă.``
17 Atunci a cîntat Israel cîntarea aceasta: ,,Ţîşneşte, fîntînă! Cîntaţi în cinstea ei!
18 Fîntîna, pe care au săpat -o căpeteniile, Pe care au săpat -o mai marii poporului, Cu toiagul de cîrmuire, cu toiegele lor!`` Din pustia aceasta s'au dus la Matana;
19 din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot;
20 din Bamot, la valea din cîmpia Moabului, în vîrful muntelui Pisga, care caută spre pustie.
21 Israel a trimes soli la Sihon, împăratul Amoriţilor, ca să -i spună:
22 ,,Lasă-mă să trec prin ţara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii, şi nu vom bea apă din fîntîni; vom ţinea drumul împărătesc, pînă vom trece de ţinutul tău.``
23 Sihon n'a îngăduit lui Israel să treacă prin ţinutul lui. Sihon a strîns tot poporul, şi a ieşit înaintea lui Israel, în pustie. A venit la Iahaţ, şi s'a luptat împotriva lui Israel.
24 Israel l -a bătut cu ascuţişul săbiei şi i -a cucerit ţara dela Arnon pînă la Iaboc, pînă la hotarul copiilor lui Amon; căci hotarul copiilor lui Amon era întărit.
25 Israel a luat toate cetăţile acelea, şi s'a aşezat în toate cetăţile Amoriţilor, în Hesbon şi în toate satele de prin împrejurimi.
26 Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, împăratul Amoriţilor. El pornise cu război împotriva împăratului dinainte al Moabului, şi -i luase toată ţara pînă la Arnon.
27 De aceea zic poeţii: ,,Veniţi la Hesbon! Să se zidească din nou şi să se întărească cetatea lui Sihon.
28 Căci a ieşit un foc din Hesbon, O flacără din cetatea lui Sihon, Şi a mistuit pe Ar-Moab, Pe locuitorii înălţimilor Arnonului.
29 Vai de tine, Moab! Eşti pierdut, poporul lui Chemoş! El a făcut pe fiii lui fugari, Şi pe fetele lui le -a dat roabe Lui Sihon, împăratul Amoriţilor.
30 Noi am aruncat cu săgeţile asupra lor: Din Hesbon pînă la Dibon totul este nimicit; Am pustiit pînă la Nofah, Care se întinde pînă la Medeba.``
31 Israel s'a aşezat astfel în ţara Amoriţilor.
32 Moise a trimes să iscodească Iaezerul. Au luat satele cari ţineau de el, şi au isgonit pe Amoriţii cari erau în ele.
33 Au schimbat apoi drumul, şi s' -au suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, le -a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva lor la Edrei.
34 Domnul a zis lui Moise: ,,Nu te teme de el; căci îl dau în mînile tale, pe el şi tot poporul lui, şi toată ţara lui; să -i faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon.``
35 Şi ei l-au bătut, pe el şi pe fiii lui, şi tot poporul lui, de n'au lăsat să scape unul măcar, şi au pus mîna pe ţara lui.