1 EL hijo sabio toma el consejo del padre: Mas el burlador no escucha las reprensiones.

2 Del fruto de su boca el hombre comerá bien: Mas el alma de los prevaricadores hallará mal.

3 El que guarda su boca guarda su alma: Mas el que mucho abre sus labios tendrá calamidad.

4 Desea, y nada alcanza el alma del perezoso: Mas el alma de los diligentes será engordada.

5 El justo aborrece la palabra de mentira: Mas el impío se hace odioso é infame.

6 La justicia guarda al de perfecto camino: Mas la impiedad trastornará al pecador.

7 Hay quienes se hacen ricos, y no tienen nada: Y hay quienes se hacen pobres, y tienen muchas riquezas.

8 La redención de la vida del hombre son sus riquezas: Pero el pobre no oye censuras.

9 La luz de los justos se alegrará: Mas apagaráse la lámpara de los impíos.

10 Ciertamente la soberbia parirá contienda: Mas con los avisados es la sabiduría.

11 Disminuiránse las riquezas de vanidad: Empero multiplicará el que allega con su mano.

12 La esperanza que se prolonga, es tormento del corazón: Mas árbol de vida es el deseo cumplido.

13 El que menosprecia la palabra, perecerá por ello: Mas el que teme el mandamiento, será recompensado.

14 la ley del sabio es manantial de vida, Para apartarse de los lazos de la muerte.

15 El buen entendimiento conciliará gracia: Mas el camino de los prevaricadores es duro.

16 Todo hombre cuerdo obra con sabiduría: Mas el necio manifestará necedad.

17 El mal mensajero caerá en mal: Mas el mensajero fiel es medicina.

18 Pobreza y vergüenza tendrá el que menosprecia el consejo: Mas el que guarda la corrección, será honrado.

19 El deseo cumplido deleita el alma: Pero apartarse del mal es abominación á los necios.

20 El que anda con los sabios, sabio será; Mas el que se allega á los necios, será quebrantado.

21 Mal perseguirá á los pecadores: Mas á los justos les será bien retribuído.

22 El bueno dejará herederos á los hijos de los hijos; Y el haber del pecador, para el justo está guardado.

23 En el barbecho de los pobres hay mucho pan: Mas piérdese por falta de juicio.

24 El que detiene el castigo, á su hijo aborrece: Mas el que lo ama, madruga á castigarlo.

25 El justo come hasta saciar su alma: Mas el vientre de los impíos tendrá necesidad.

1 Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n'ascultă mustrarea. -

2 Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de sîlnicie. -

3 Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. -

4 Leneşul doreşte mult, şi totuş, n'are nimic, dar cei harnici se satură. -

5 Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urît şi se acoperă de ruşine. -

6 Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. -

7 Unul face pe bogatul, şi n'are nimic, altul face pe săracul, şi are totuş mari avuţii, -

8 Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n'ascultă mustrarea. -

9 Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge. -

10 Prin mîndrie se aţîţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. -

11 Bogăţia cîştigată fără trudă scade, dar ce se strînge încetul cu încetul, creşte. -

12 O nădejde amînată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. -

13 Cine nesocoteşte Cuvîntul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. -

14 Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii. -

15 O minte sănătoasă cîştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă. -

16 Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia. -

17 Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. -

18 Sărăcia şi ruşinea sînt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. -

19 Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urît să se lase de rău. -

20 Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. -

21 Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.

22 Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sînt păstrate pentru cel neprihănit. -

23 Ogorul pe care -l desţelineşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. -

24 Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine -l iubeşte, îl pedepseşte îndată. -

25 Cel neprihănit mănîncă pînă se satură, dar pîntecele celor răi duce lipsă. -