1 HIJO mío, si salieres fiador por tu amigo, Si tocaste tu mano por el extraño,

2 Enlazado eres con las palabras de tu boca, Y preso con las razones de tu boca.

3 Haz esto ahora, hijo mío, y líbrate, Ya que has caído en la mano de tu prójimo: Ve, humíllate, y asegúrate de tu amigo.

4 No des sueño á tus ojos, Ni á tus párpados adormecimiento.

5 Escápate como el corzo de la mano del cazador, Y como el ave de la mano del parancero.

6 Ve á la hormiga, oh perezoso Mira sus caminos, y sé sabio;

7 La cual no teniendo capitán, Ni gobernador, ni señor,

8 Prepara en el verano su comida Y allega en el tiempo de la siega su mantenimiento.

9 Perezoso, ¿hasta cuándo has de dormir? ¿Cuándo te levantarás de tu sueño?

10 Un poco de sueño, un poco de dormitar, Y cruzar por un poco las manos para reposo:

11 Así vendrá tu necesidad como caminante, Y tu pobreza como hombre de escudo.

12 El hombre malo, el hombre depravado, Anda en perversidad de boca;

13 Guiña de sus ojos, habla con sus pies, Indica con sus dedos;

14 Perversidades hay en su corazón, anda pensando mal en todo tiempo; Enciende rencillas.

15 Por tanto su calamidad vendrá de repente; Súbitamente será quebrantado, y no habrá remedio.

16 Seis cosas aborrece Jehová, Y aun siete abomina su alma:

17 Los ojos altivos, la lengua mentirosa, Las manos derramadoras de sangre inocente,

18 El corazón que maquina pensamientos inicuos, Los pies presurosos para correr al mal,

19 El testigo falso que habla mentiras, Y el que enciende rencillas entre los hermanos.

20 Guarda, hijo mío, el mandamiento de tu padre, Y no dejes la enseñanza de tu madre:

21 Atalos siempre en tu corazón, Enlázalos á tu cuello.

22 Te guiarán cuando anduvieres; cuando durmieres te guardarán; Hablarán contigo cuando despertares.

23 Porque el mandamiento es antorcha, y la enseñanza luz; Y camino de vida las reprensiones de la enseñanza:

24 Para que te guarden de la mala mujer, De la blandura de la lengua de la extraña.

25 No codicies su hermosura en tu corazón, Ni ella te prenda con sus ojos:

26 Porque á causa de la mujer ramera es reducido el hombre á un bocado de pan; Y la mujer caza la preciosa alma del varón.

27 ¿Tomará el hombre fuego en su seno, Sin que sus vestidos se quemen?

28 ¿Andará el hombre sobre las brasas, Sin que sus pies se abrasen?

29 Así el que entrare á la mujer de su prójimo; No será sin culpa cualquiera que la tocare.

30 No tienen en poco al ladrón, cuando hurtare Para saciar su alma teniendo hambre:

31 Empero tomado, paga las setenas, Da toda la sustancia de su casa.

32 Mas el que comete adulterio con la mujer, es falto de entendimiento: Corrompe su alma el que tal hace.

33 Plaga y vergüenza hallará; Y su afrenta nunca será raída.

34 Porque los celos son el furor del hombre, Y no perdonará en el día de la venganza.

35 No tendrá respeto á ninguna redención; Ni querrá perdonar, aunque multipliques los dones.

1 Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,

2 dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,

3 fă totuş lucrul acesta, fiule: desleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el.

4 Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!

5 Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, şi ca pasărea din mîna păsărarului...

6 Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te!

7 Ea n'are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpîn;

8 totuş îşi pregăteşte hrana vara, şi strînge de ale mîncării în timpul secerişului.

9 Pînă cînd vei sta culcat, leneşule? Cînd te vei scula din somnul tău?

10 Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mînile ca să dormi!...

11 Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

12 Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,

13 clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele.

14 Răutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într'una, şi stîrneşte certuri.

15 De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată, şi fără leac.

16 Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sînt urîte:

17 ochii trufaşi, limba mincinoasă, mînile... cari varsă sînge nevinovat,

18 inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele cari aleargă repede la rău,

19 martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stîrneşte certuri între fraţi.

20 Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale:

21 leagă-le necurmat la inimă, atîrnă-le de gît.

22 Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat, şi îţi vor vorbi la deşteptare!

23 Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii.

24 Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.

25 N'o pofti în inima ta pentru frumuseţa ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.

26 Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîne, şi femeia măritată întinde... o cursă unui suflet scump.

27 Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele?

28 Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să -i ardă picioarele?

29 Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: ori cine se atinge de ea nu va rămînea nepedepsit.

30 Hoţul nu este urgisit cînd fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;

31 Şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.

32 Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.

33 Nu va avea decît rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.

34 Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n'are milă în ziua răzbunării;

35 nu se uită la niciun preţ de răscumpărare, şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.