1 After the death of Saul, when David had returned from the slaughter of the Amalekites, and David had stayed two days in Ziklag, 2 on the third day, behold, a man came out of the camp from Saul, with his clothes torn and earth on his head. When he came to David, he fell to the earth and showed respect.

3 David said to him, "Where do you come from?"

He said to him, "I have escaped out of the camp of Israel."

4 David said to him, "How did it go? Please tell me."

He answered, "The people have fled from the battle, and many of the people also have fallen and are dead. Saul and Jonathan his son are dead also."

5 David said to the young man who told him, "How do you know that Saul and Jonathan his son are dead?"

6 The young man who told him said, "As I happened by chance on Mount Gilboa, behold, Saul was leaning on his spear; and behold, the chariots and the horsemen followed close behind him. 7 When he looked behind him, he saw me and called to me. I answered, ‘Here I am.’ 8 He said to me, ‘Who are you?’ I answered him, ‘I am an Amalekite.’ 9 He said to me, ‘Please stand beside me, and kill me, for anguish has taken hold of me because my life lingers in me.’ 10 So I stood beside him and killed him, because I was sure that he could not live after he had fallen. I took the crown that was on his head and the bracelet that was on his arm, and have brought them here to my lord."

11 Then David took hold on his clothes and tore them; and all the men who were with him did likewise. 12 They mourned, wept, and fasted until evening for Saul and for Jonathan his son, and for the people of Yahweh, and for the house of Israel, because they had fallen by the sword.

13 David said to the young man who told him, "Where are you from?"

He answered, "I am the son of a foreigner, an Amalekite."

14 David said to him, "Why were you not afraid to stretch out your hand to destroy Yahweh’s anointed?" 15 David called one of the young men and said, "Go near, and cut him down!" He struck him so that he died. 16 David said to him, "Your blood be on your head, for your mouth has testified against you, saying, ‘I have slain Yahweh’s anointed.’"

17 David lamented with this lamentation over Saul and over Jonathan his son 18 (and he commanded them to teach the children of Judah the song of the bow; behold, it is written in the book of Jashar):

19 "Your glory, Israel, was slain on your high places!

How the mighty have fallen!

20 Don’t tell it in Gath.

Don’t publish it in the streets of Ashkelon,

lest the daughters of the Philistines rejoice,

lest the daughters of the uncircumcised triumph.

21 You mountains of Gilboa,

let there be no dew or rain on you, and no fields of offerings;

For there the shield of the mighty was defiled and cast away,

The shield of Saul was not anointed with oil.

22 From the blood of the slain,

from the fat of the mighty,

Jonathan’s bow didn’t turn back.

Saul’s sword didn’t return empty.

23 Saul and Jonathan were lovely and pleasant in their lives.

In their death, they were not divided.

They were swifter than eagles.

They were stronger than lions.

24 You daughters of Israel, weep over Saul,

who clothed you delicately in scarlet,

who put ornaments of gold on your clothing.

25 How the mighty have fallen in the middle of the battle!

Jonathan was slain on your high places.

26 I am distressed for you, my brother Jonathan.

You have been very pleasant to me.

Your love to me was wonderful,

surpassing the love of women.

27 How the mighty have fallen,

and the weapons of war have perished!"

1 După moartea lui Saul, David, dupăce bătuse pe Amaleciţi, se întorsese de două zile la Ţiclag.

2 A treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul, cu hainele sfîşiate şi cu capul presărat cu ţărînă. Cînd a ajuns în faţa lui David, s'a aruncat cu faţa la pămînt, şi s'a închinat.

3 David i -a zis: ,,De unde vii?`` Şi el i -a răspuns: ,,Am scăpat din tabăra lui Israel.``

4 David i -a zis: ,,Spune-mi ce s'a întîmplat?`` Şi el a răspuns: ,,Poporul a fugit de pe cîmpul de bătaie, şi un mare număr de oameni au căzut şi au perit; chiar şi Saul şi fiul său Ionatan, au murit.``

5 David a zis tînărului care -i aducea aceste veşti: ,,De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit?``

6 Şi tînărul care -i aducea aceste veşti, a răspuns: ,,Am venit din întîmplare pe muntele Ghilboa; şi Saul sta rezămat în suliţa lui, şi carăle şi călăreţii erau aproape să -l ajungă.

7 Întorcîndu-se, m'a văzut şi m'a chemat. Eu am zis: ,Iată-mă!`

8 Şi el mi -a zis: ,Cine eşti?` I-am răspuns: ,Eu sînt Amalecit.`

9 Şi a zis: ,Apropie-te dar, şi omoară-mă; căci m'a apucat ameţeala, măcar că sînt încă plin de viaţă.`

10 M'am apropiat de el, şi l-am omorît, ştiind bine că n'avea să mai rămînă cu viaţă în urma înfrîngerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui şi brăţara pe care o avea la braţ, şi le-am adus aici domnului meu.``

11 David şi -a apucat hainele şi le -a sfîşiat, şi toţi oamenii cari erau lîngă el au făcut acelaş lucru.

12 Au jălit, au plîns şi au postit pînă seara, de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiaţi cu sabia.

13 David a zis tînărului care -i adusese aceste veşti: ,,De unde eşti?`` Şi el a răspuns: ,,Sînt fiul unui străin, unui Amalecit.``

14 David i -a zis: ,,Cum nu ţi -a fost frică să pui mîna... pe unsul Domnului şi să -l omori?``

15 Şi David a chemat pe unul din oamenii lui, şi a zis: ,,Apropie-te, şi omoară -l!`` Omul acela a lovit pe Amalecit, care a murit.

16 Şi David i -a zis: ,,Sîngele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: ,Am omorît pe unsul Domnului!``

17 Iată cîntarea de jale pe care a alcătuit -o David pentru Saul şi fiul său Ionatan,

18 şi pe care a poruncit s'o înveţe copiii lui Iuda. Este numită cîntarea arcului şi se află scrisă în Cartea Dreptului.

19 ,,Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale! Cum au căzut vitejii!

20 Nu spuneţi lucrul acesta în Gat, nu răspîndiţi vestea aceasta în uliţele Ascalonului, ca să nu se bucure fetele Filistenilor, ca să nu se laude fetelor celor netăiaţi... împrejur.

21 Munţi din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi! Să nu fie pe voi nici cîmpii cari să dea pîrgă pentru darurile de mîncare! Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca şi cînd n'ar fi fost uns... cu untdelemn.

22 Dela sîngele celor răniţi, dela grăsimea celor mai voinici, arcul lui Ionatan nu da înapoi niciodată, şi sabia lui Saul nu se învîrtea niciodată în vînt.

23 Saul şi Ionatan, cari s'au plăcut şi s'au iubit în timpul vieţii lor, n'au fost despărţiţi nici la moarte; erau mai uşori decît vulturii, mai tari decît leii.

24 Fiicele lui Israel! plîngeţi pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu şi alte podoabe, care vă punea găteli de aur pe hainele voastre!

25 Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!

26 Mă doare după tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea; dragostea ta pentru mine era minunată: mai pe sus de dragostea femeiască.

27 Cum au căzut vitejii! Cum li s'au perdut armele!``