1 Woe to those who are at ease in Zion,

and to those who are secure on the mountain of Samaria,

the notable men of the chief of the nations,

to whom the house of Israel come!

2 Go to Calneh, and see.

From there go to Hamath the great.

Then go down to Gath of the Philistines.

Are they better than these kingdoms?

Is their border greater than your border?

3 Alas for you who put far away the evil day,

and cause the seat of violence to come near,

4 who lie on beds of ivory,

and stretch themselves on their couches,

and eat the lambs out of the flock,

and the calves out of the middle of the stall,

5 who strum on the strings of a harp,

who invent for themselves instruments of music, like David;

6 who drink wine in bowls,

and anoint themselves with the best oils,

but they are not grieved for the affliction of Joseph.

7 Therefore they will now go captive with the first who go captive.

The feasting and lounging will end.

8 "The Lord Yahweh has sworn by himself," says Yahweh, the God of Armies:

"I abhor the pride of Jacob,

and detest his fortresses.

Therefore I will deliver up the city with all that is in it.

9 It will happen that if ten men remain in one house,

they will die.

10 "When a man’s relative carries him, even he who burns him, to bring bodies out of the house, and asks him who is in the innermost parts of the house, ‘Is there yet any with you?’ And he says, ‘No;’ then he will say, ‘Hush! Indeed we must not mention Yahweh’s name.’

11 "For, behold, Yahweh commands, and the great house will be smashed to pieces,

and the little house into bits.

12 Do horses run on the rocky crags?

Does one plow there with oxen?

But you have turned justice into poison,

and the fruit of righteousness into bitterness,

13 you who rejoice in a thing of nothing, who say,

‘Haven’t we taken for ourselves horns by our own strength?’

14 For, behold, I will raise up against you a nation, house of Israel,"

says Yahweh, the God of Armies;

"and they will afflict you from the entrance of Hamath to the brook of the Arabah."

1 Vai de ceice trăiesc fără grijă în Sion, şi la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai marii aceştia ai celui dintîi dintre neamuri, la cari aleargă casa lui Israel!...

2 Treceţi la Calne şi vedeţi, duceţi-vă de acolo pînă la Hamatul cel mare, şi pogorîţi-vă în Gat la Filisteni; sînt oare cetăţile acestea mai înfloritoare decît cele două împărăţii ale voastre, şi este ţinutul lor mai întins decît al vostru?...

3 Credeţi că ziua nenorocirii este departe, şi faceţi să se apropie domnia silniciei.

4 Ei se culcă pe paturi de fildeş, şi stau întinşi a lene pe aşternuturile lor; mănîncă miei din turmă, şi viţei puşi la îngrăşat.

5 Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică.

6 Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, şi nu se întristează de prăpădul lui Iosif!

7 De aceea vor merge în robie, în fruntea prinşilor de război; şi vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătaţi.

8 Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine însuş, şi Domnul, Dumnezeul oştirilor, a zis: ,,Mi -e scîrbă de mîndria lui Iacov, şi -i urăsc palatele; de aceea, voi da în mîna vrăjmaşului cetatea cu tot ce este în ea.

9 Şi dacă vor mai rămînea zece oameni într'o casă vor muri.

10 Cînd unchiu-său va lua pe cel mort să -l ardă, ridicîndu -i oasele din casă, şi va întreba pe cel din fundul casei: ,,Mai este cineva cu tine?`` Acela va răspunde: ,,Nimeni``... Iar celalt va zice: ,,Tăcere! Căci nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!``

11 Căci iată că Domnul porunceşte să se dărîme casa cea mare, şi să se facă bucăţi casa cea mică.

12 Pot caii să alerge pe o stîncă? Sau poate cineva să are marea cu boii, de aţi prefăcut judecata în otravă, şi roada dreptăţii în pelin?

13 Vă bucuraţi de lucruri de nimic, şi ziceţi: ,,Oare nu prin tăria noastră am cîştigat noi putere?``

14 De aceea, iată, voi ridica împotriva voastră, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, un neam, care vă va asupri dela intrarea Hamatului pînă la pîrîul pustiei.``