1 Oh that you were like my brother,
who nursed from the breasts of my mother!
If I found you outside, I would kiss you;
yes, and no one would despise me.
2 I would lead you, bringing you into the house of my mother,
who would instruct me.
I would have you drink spiced wine,
of the juice of my pomegranate.
3 His left hand would be under my head.
His right hand would embrace me.
4 I adjure you, daughters of Jerusalem,
that you not stir up, nor awaken love,
until it so desires.
5 Who is this who comes up from the wilderness,
leaning on her beloved?
Under the apple tree I awakened you.
There your mother conceived you.
There she was in labor and bore you.
6 Set me as a seal on your heart,
as a seal on your arm;
for love is strong as death.
Jealousy is as cruel as Sheol.
Its flashes are flashes of fire,
a very flame of Yahweh.
7 Many waters can’t quench love,
neither can floods drown it.
If a man would give all the wealth of his house for love,
he would be utterly scorned.
8 We have a little sister.
She has no breasts.
What shall we do for our sister
in the day when she is to be spoken for?
9 If she is a wall,
we will build on her a turret of silver.
If she is a door,
we will enclose her with boards of cedar.
10 I am a wall, and my breasts like towers,
then I was in his eyes like one who found peace.
11 Solomon had a vineyard at Baal Hamon.
He leased out the vineyard to keepers.
Each was to bring a thousand shekels of silver for its fruit.
12 My own vineyard is before me.
The thousand are for you, Solomon,
two hundred for those who tend its fruit.
13 You who dwell in the gardens, with friends in attendance,
let me hear your voice!
14 Come away, my beloved!
Be like a gazelle or a young stag on the mountains of spices!
1 O! de ai fi fratele meu, care a supt la ţîţele mamei mele! Cînd te-aş întîlni în uliţă, te-aş săruta, şi nimeni nu m'ar ţinea de rău.
2 Te-aş lua şi te-aş aduce la casa mamei mele; ea m'ar învăţa să-ţi dau să bei vin mirositor, must din rodiile mele.
3 Mîna lui cea stîngă să fie supt capul meu, şi dreapta lui să mă îmbrăţişeze! -
4 Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, pînă nu vine ea. -
5 Cine este aceea, care se suie din pustie, rezemată de iubitul ei şi zicînd: ,,Te-am trezit supt măr; acolo te -a născut mamă-ta, acolo te -a născut şi te -a făcut ea.`` -
6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.
7 Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi rîurile n'ar putea s'o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n'ar avea de cît dispreţ.
8 Avem o soră micuţă, care n'are încă ţîţe. Ce vom face cu sora noastră în ziua cînd îi vor veni peţitorii?
9 Dacă este zid, vom zidi nişte zimţi de argint pe ea; dar dacă este uşă, o vom închide cu o scîndură de cedru. -
10 Eu sînt un zid, şi ţîţele mele sînt ca nişte turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
11 Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat -o unor păzitori; şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
12 Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli, şi două sute fie celor ce păzesc rodul! -
13 Tu, care locuieşti în grădini, nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău: binevoieşte şi fă-mă să -l aud! -
14 Vino repede, iubitule, ca o căprioară sau ca puiul de cerb pe munţii plini de mirozne