1 Give ear, you heavens, and I will speak.
Let the earth hear the words of my mouth.
2 My doctrine will drop as the rain.
My speech will condense as the dew,
as the misty rain on the tender grass,
as the showers on the herb.
3 For I will proclaim Yahweh’s name.
Ascribe greatness to our God!
4 The Rock: his work is perfect,
for all his ways are just.
A God of faithfulness who does no wrong,
just and right is he.
5 They have dealt corruptly with him.
They are not his children, because of their defect.
They are a perverse and crooked generation.
6 Is this the way you repay Yahweh,
foolish and unwise people?
Isn’t he your father who has bought you?
He has made you and established you.
7 Remember the days of old.
Consider the years of many generations.
Ask your father, and he will show you;
your elders, and they will tell you.
8 When the Most High gave to the nations their inheritance,
when he separated the children of men,
he set the bounds of the peoples
according to the number of the children of Israel.
9 For Yahweh’s portion is his people.
Jacob is the lot of his inheritance.
10 He found him in a desert land,
in the waste howling wilderness.
He surrounded him.
He cared for him.
He kept him as the apple of his eye.
11 As an eagle that stirs up her nest,
that flutters over her young,
he spread abroad his wings,
he took them,
he bore them on his feathers.
12 Yahweh alone led him.
There was no foreign god with him.
13 He made him ride on the high places of the earth.
He ate the increase of the field.
He caused him to suck honey out of the rock,
oil out of the flinty rock;
14 butter from the herd, and milk from the flock,
with fat of lambs,
rams of the breed of Bashan, and goats,
with the finest of the wheat.
From the blood of the grape, you drank wine.
15 But Jeshurun grew fat, and kicked.
You have grown fat.
You have grown thick.
You have become sleek.
Then he abandoned God who made him,
and rejected the Rock of his salvation.
16 They moved him to jealousy with strange gods.
They provoked him to anger with abominations.
17 They sacrificed to demons, not God,
to gods that they didn’t know,
to new gods that came up recently,
which your fathers didn’t dread.
18 Of the Rock who became your father, you are unmindful,
and have forgotten God who gave you birth.
19 Yahweh saw and abhorred,
because of the provocation of his sons and his daughters.
20 He said, "I will hide my face from them.
I will see what their end will be;
for they are a very perverse generation,
children in whom is no faithfulness.
21 They have moved me to jealousy with that which is not God.
They have provoked me to anger with their vanities.
I will move them to jealousy with those who are not a people.
I will provoke them to anger with a foolish nation.
22 For a fire is kindled in my anger,
that burns to the lowest Sheol,
devours the earth with its increase,
and sets the foundations of the mountains on fire.
23 "I will heap evils on them.
I will spend my arrows on them.
24 They shall be wasted with hunger,
and devoured with burning heat
and bitter destruction.
I will send the teeth of animals on them,
with the venom of vipers that glide in the dust.
25 Outside the sword will bereave,
and in the rooms,
terror on both young man and virgin,
the nursing infant with the gray-haired man.
26 I said that I would scatter them afar.
I would make their memory to cease from among men;
27 were it not that I feared the provocation of the enemy,
lest their adversaries should judge wrongly,
lest they should say, ‘Our hand is exalted,
Yahweh has not done all this.’"
28 For they are a nation void of counsel.
There is no understanding in them.
29 Oh that they were wise, that they understood this,
that they would consider their latter end!
30 How could one chase a thousand,
and two put ten thousand to flight,
unless their Rock had sold them,
and Yahweh had delivered them up?
31 For their rock is not as our Rock,
even our enemies themselves concede.
32 For their vine is of the vine of Sodom,
of the fields of Gomorrah.
Their grapes are poison grapes.
Their clusters are bitter.
33 Their wine is the poison of serpents,
the cruel venom of asps.
34 "Isn’t this laid up in store with me,
sealed up among my treasures?
35 Vengeance is mine, and recompense,
at the time when their foot slides,
for the day of their calamity is at hand.
Their doom rushes at them."
36 For Yahweh will judge his people,
and have compassion on his servants,
when he sees that their power is gone,
that there is no one remaining, shut up or left at large.
37 He will say, "Where are their gods,
the rock in which they took refuge,
38 which ate the fat of their sacrifices,
and drank the wine of their drink offering?
Let them rise up and help you!
Let them be your protection.
39 "See now that I myself am he.
There is no god with me.
I kill and I make alive.
I wound and I heal.
There is no one who can deliver out of my hand.
40 For I lift up my hand to heaven and declare,
as I live forever,
41 if I sharpen my glittering sword,
my hand grasps it in judgment;
I will take vengeance on my adversaries,
and will repay those who hate me.
42 I will make my arrows drunk with blood.
My sword shall devour flesh with the blood of the slain and the captives,
from the head of the leaders of the enemy."
43 Rejoice, you nations, with his people,
for he will avenge the blood of his servants.
He will take vengeance on his adversaries,
and will make atonement for his land and for his people.
44 Moses came and spoke all the words of this song in the ears of the people, he and Joshua the son of Nun. 45 Moses finished reciting all these words to all Israel. 46 He said to them, "Set your heart to all the words which I testify to you today, which you shall command your children to observe to do, all the words of this law. 47 For it is no vain thing for you, because it is your life, and through this thing you shall prolong your days in the land, where you go over the Jordan to possess it."
48 Yahweh spoke to Moses that same day, saying, 49 "Go up into this mountain of Abarim, to Mount Nebo, which is in the land of Moab, that is across from Jericho; and see the land of Canaan, which I give to the children of Israel for a possession. 50 Die on the mountain where you go up, and be gathered to your people, as Aaron your brother died on Mount Hor, and was gathered to his people; 51 because you trespassed against me among the children of Israel at the waters of Meribah of Kadesh, in the wilderness of Zin; because you didn’t uphold my holiness among the children of Israel. 52 For you shall see the land from a distance; but you shall not go there into the land which I give the children of Israel."
1 ,,Luaţi aminte ceruri, şi voi vorbi; Ascultă, pămîntule, cuvintele gurii mele.
2 Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, Ca roua să cadă cuvîntul meu, Ca ploaia repede pe verdeaţă, Ca picăturile de ploaie pe iarbă!
3 Căci voi vesti Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru!
4 El este Stînca; lucrările Lui sînt desăvîrşite, Căci toate căile Lui sînt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.
5 Ei s'au stricat; Netrebnicia copiilor Lui, este ruşinea lor! Neam îndărătnic şi stricat!
6 Pe Domnul îl răsplătiţi astfel! Popor nechibzuit şi fără înţelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te -a făcut, Te -a întocmit, şi ţi -a dat fiinţă?
7 Adu-ţi aminte de zilele din vechime, Socoteşte anii, vîrstă de oameni după vîrstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa, Pe bătrînii tăi, şi îţi vor spune.
8 Cînd Cel Prea Înalt a dat o moştenire neamurilor, Cînd a despărţit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor, După numărul copiilor lui Israel,
9 Căci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire.
10 El l -a găsit într'un ţinut pustiu, Într'o singurătate plină de urlete înfricoşate; L -a înconjurat, l -a îngrijit, Şi l -a păzit ca lumina ochiului Lui.
11 Ca vulturul care îşi scutură cuibul, Sboară deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia, Şi -i poartă pe penele lui:
12 Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Şi nu era niciun dumnezeu străin cu El.
13 L -a suit pe înălţimile ţării, Şi Israel a mîncat roadele cîmpului, I -a dat să sugă miere din stîncă, Untdelemnul care iese din stînca cea mai tare,
14 Untul dela vaci şi laptele oilor, Cu grăsimea mieilor, A berbecilor din Basan şi a ţapilor, Cu grăsimea grîului, Şi ai băut vinul, sîngele strugurelui.
15 Israel s'a îngrăşat, şi a asvîrlit din picior; -Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! -Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Sînca mîntuirii lui,
16 L-au întărîtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mîniat prin urîciuni;
17 Au adus jertfe dracilor, unor idoli cari nu sînt dumnezei, Unor dumnezei pe cari nu -i cunoşteau, Dumnezei noi, veniţi de curînd, De cari nu se temuseră părinţii voştri.
18 Ai părăsit Stînca cea care te -a născut, Şi ai uitat pe Dumnezeul, care te -a întocmit.
19 Domnul a văzut lucrul acesta, şi S'a mîniat, S'a supărat pe fiii şi fiicele Lui.
20 El a zis: ,,Îmi voi ascunde Faţa de ei, Şi voi vedea care le va fi sfîrşitul, Căci sînt un neam stricat, Şînt nişte copii necredincioşi.
21 Mi-au întărîtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M'au mîniat prin idolii lor deşerţi; Şi Eu îi voi întărîta la gelozie printr'un popor care nu este un popor. Îi voi mînia printr'un neam fără pricepere.
22 Căci focul mîniei Mele s'a aprins, Şi va arde pînă în fundul locuinţei morţilor, Va nimici pămîntul şi roadele lui, Va arde temeliile munţilor.
23 Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgeţile împotriva lor.
24 Vor fi topiţi de foame, stinşi de friguri, Şi de boli cumplite; Voi trimete în ei dinţii fiarelor sălbatice Şi otrava şerpilor.
25 Afară, vor peri de sabie, Şi înlăuntru, vor peri de groază: Şi tînărul şi fata, Şi copilul de ţîţă ca şi bătrînul.
26 Voiam să zic: ,Îi voi lua cu o suflare`, Le voi şterge pomenirea dintre oameni!
27 Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului, Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească, Şi să zică: ,Mînă noastră cea puternică, Şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri`.
28 Ei nu sînt un neam care şi -a perdut bunul simţ, Şi nu -i pricepere în ei.
29 Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege, Şi s'ar gîndi la ce li se va întîmpla.
30 Cum ar urmări unul singur o mie din ei, Şi cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi vîndut Stînca, Dacă nu i-ar fi vîndul Domnul?
31 Căci stînca lor nu este ca Stînca noastră, Vrăjmaşii noştri înşişi sînt judecători în această privinţă.
32 Ci viţa lor este din sadul Sodomei Şi din ţinutul Gomorei; Strugurii lor sînt struguri otrăviţi, Bobiţele lor sînt amare;
33 Vinul lor este venin de şerpi, Este otravă cumplită de aspidă.
34 Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, Pecetluit în comorile Mele?
35 A Mea este răsbunarea şi Eu voi răsplăti, Cînd va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape, Şi ceea ce -i aşteaptă nu va zăbovi.`` -
36 Domnul va judeca pe poporul Său, Dar va avea milă de robii Săi, Văzînd că puterea le este sleită, Şi că nu mai este nici rob nici slobod.
37 El va zice: ,,Unde sînt dumnezeii lor, Stînca aceea care le slujea de adăpost,
38 Dumnezeii aceia cari mîncau grăsimea jertfelor lor, Cari beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale, să vă ajute, Şi să vă ocrotească!
39 Să ştiţi dar că Eu sînt Dumnezeu, Şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc, Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mîna Mea.
40 Căci Îmi ridic mîna spre cer, Şi zic: ,Cît este de adevărat că trăiesc în veci,
41 Atît este de adevărat că atunci cînd voi ascuţi fulgerul săbiei Mele, Şi voi pune mîna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva protivnicilor Mei, Şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;
42 Sabia Mea le va înghiţi carnea, Şi-Mi voi îmbăta săgeţile de sînge, De sîngele celor ucişi şi prinşi, Din capetele fruntaşilor vrăjmaşului.`
43 Neamuri, cîntaţi laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sîngele robilor Săi, El Se răzbună împotriva protivnicilor Săi, Şi face ispăşire pentru ţara Lui, pentru poporul Lui.``
44 Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cîntării acesteia în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.
45 Dupăce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,
46 le -a zis: ,,Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe cari vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.
47 Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră, şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpînire, dupăce veţi trece Iordanul.
48 În aceeaş zi, Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
49 ,Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo în ţara Moabului, în faţa Ierihonului; şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpînire copiilor lui Israel.
50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui, şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,
51 pentrucă aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lîngă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M'aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.
52 Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta; dar nu vei intra în ţara pe cre o dau copiilor lui Israel.`