1 Remember also your Creator in the days of your youth,

before the evil days come, and the years draw near,

when you will say, "I have no pleasure in them;"

2 Before the sun, the light, the moon, and the stars are darkened,

and the clouds return after the rain;

3 in the day when the keepers of the house shall tremble,

and the strong men shall bow themselves,

and the grinders cease because they are few,

and those who look out of the windows are darkened,

4 and the doors shall be shut in the street;

when the sound of the grinding is low,

and one shall rise up at the voice of a bird,

and all the daughters of music shall be brought low;

5 yes, they shall be afraid of heights,

and terrors will be on the way;

and the almond tree shall blossom,

and the grasshopper shall be a burden,

and desire shall fail;

because man goes to his everlasting home,

and the mourners go about the streets;

6 before the silver cord is severed,

or the golden bowl is broken,

or the pitcher is broken at the spring,

or the wheel broken at the cistern,

7 and the dust returns to the earth as it was,

and the spirit returns to God who gave it.

8 "Vanity of vanities," says the Preacher.

"All is vanity!"

9 Further, because the Preacher was wise, he still taught the people knowledge. Yes, he pondered, sought out, and set in order many proverbs. 10 The Preacher sought to find out acceptable words, and that which was written blamelessly, words of truth. 11 The words of the wise are like goads; and like nails well fastened are words from the masters of assemblies, which are given from one shepherd. 12 Furthermore, my son, be admonished: of making many books there is no end; and much study is a weariness of the flesh.

13 This is the end of the matter. All has been heard. Fear God and keep his commandments; for this is the whole duty of man. 14 For God will bring every work into judgment, with every hidden thing, whether it is good, or whether it is evil.

1 Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei tale, pînă nu vin zilele cele rele şi pînă nu se apropie anii, cînd vei zice: ,,Nu găsesc nici o plăcere în ei``;

2 pînă nu se întunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi pînă nu se întorc norii îndată după ploaie;

3 pînă nu încep să tremure paznicii casei (mînile), şi să se încovoaie cele tari (picioarele); pînă nu se opresc ceice macină (dinţii), căci s'au împuţinat; pînă nu se întunecă ceice se uită pe ferestre (ochii);

4 pînă nu se închid cele două uşi dinspre uliţă (buzele), cînd uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei pasări, glasul tuturor cîntăreţelor se aude înăbuşit,

5 te temi de orice înălţime, şi te sperii pe drum; pînă nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abea se tîrăşte lăcusta, pînă nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea vecinică, şi bocitorii cutreieră uliţele;

6 pînă nu se rupe funia de argint, pînă nu se sfarmă vasul de aur, pînă nu se sparge găleata la izvor, şi pînă nu se strică roata dela fîntînă;

7 pînă nu se întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l -a dat.

8 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deşertăciune.

9 Pe lîngă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adîncit şi a întocmit un mare număr de zicători.

10 Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, şi să scrie întocmai cuvintele adevărului.

11 Cuvintele înţelepţilor sînt ca nişte bolduri; şi, strînse la un loc, sînt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpîn.

12 Încolo, fiule, ia învăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n'ai mai isprăvi, şi multă învăţătură oboseşte trupul.

13 Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.

14 Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău