Eclesiastes 6 - Bíblia Online

1 There is an evil which I have seen under the sun, and it is heavy on men: 2 a man to whom God gives riches, wealth, and honor, so that he lacks nothing for his soul of all that he desires, yet God gives him no power to eat of it, but an alien eats it. This is vanity, and it is an evil disease.

3 If a man fathers a hundred children, and lives many years, so that the days of his years are many, but his soul is not filled with good, and moreover he has no burial, I say that a stillborn child is better than he; 4 for it comes in vanity, and departs in darkness, and its name is covered with darkness. 5 Moreover it has not seen the sun nor known it. This has rest rather than the other. 6 Yes, though he live a thousand years twice told, and yet fails to enjoy good, don’t all go to one place? 7 All the labor of man is for his mouth, and yet the appetite is not filled. 8 For what advantage has the wise more than the fool? What has the poor man, that knows how to walk before the living? 9 Better is the sight of the eyes than the wandering of the desire. This also is vanity and a chasing after wind. 10 Whatever has been, its name was given long ago; and it is known what man is; neither can he contend with him who is mightier than he. 11 For there are many words that create vanity. What does that profit man? 12 For who knows what is good for man in life, all the days of his vain life which he spends like a shadow? For who can tell a man what will be after him under the sun?

Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.

Este un rău, pe care l-am văzut supt soare, şi care se întîlneşte des între oameni. 
Este, de pildă, un om căruia i -a dat Dumnezeu avere, bogăţii, şi slavă, aşa că nu -i lipseşte nimic din ce -i doreşte sufletul; dar Dumnezeu nu -l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi un rău mare. 
Chiar dacă un om ar avea o sută de copii, şi ar trăi mulţi ani, -oricît de mult i s'ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el, şi dacă nici de înmormîntare n'are parte, eu zic că o stărpitură este mai fericită decît el. 
Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întunerec, şi numele îi rămîne acoperit cu întunerec; 
n'a văzut, nici n'a cunoscut soarele; şi de aceea este mai bine de ea decît de omul acela. 
Şi de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc? 
Toată truda omului este pentru gura lui, şi totuş poftele nu i se împlinesc niciodată. 
Căci ce are înţeleptul mai mult decît nebunul? Ce folos are nenorocitul care ştie să se poarte înaintea celor vii? 
Mai bine ce vezi cu ochii decît frămîntare de pofte neîmplinite: şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt. 
Ce este omul, se cunoaşte după numele care i s'a dat de mult: se ştie că este din pămînt, şi nu poate să se judece cu celce este mai tare decît el. 
Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulţeşte deşertăciunea, ce folos are omul din ea? 
Căci cine ştie ce este bine pentru om în viaţă, în toate zilele vieţii lui de vieţuire deşartă, pe cari le petrece ca o umbră? Şi cine poate să spună omului ce va fi după el supt soare? 

Eclesiastes 7

Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.

Este un rău, pe care l-am văzut supt soare, şi care se întîlneşte des între oameni. 
Este, de pildă, un om căruia i -a dat Dumnezeu avere, bogăţii, şi slavă, aşa că nu -i lipseşte nimic din ce -i doreşte sufletul; dar Dumnezeu nu -l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi un rău mare. 
Chiar dacă un om ar avea o sută de copii, şi ar trăi mulţi ani, -oricît de mult i s'ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el, şi dacă nici de înmormîntare n'are parte, eu zic că o stărpitură este mai fericită decît el. 
Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întunerec, şi numele îi rămîne acoperit cu întunerec; 
n'a văzut, nici n'a cunoscut soarele; şi de aceea este mai bine de ea decît de omul acela. 
Şi de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc? 
Toată truda omului este pentru gura lui, şi totuş poftele nu i se împlinesc niciodată. 
Căci ce are înţeleptul mai mult decît nebunul? Ce folos are nenorocitul care ştie să se poarte înaintea celor vii? 
Mai bine ce vezi cu ochii decît frămîntare de pofte neîmplinite: şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt. 
Ce este omul, se cunoaşte după numele care i s'a dat de mult: se ştie că este din pămînt, şi nu poate să se judece cu celce este mai tare decît el. 
Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulţeşte deşertăciunea, ce folos are omul din ea? 
Căci cine ştie ce este bine pentru om în viaţă, în toate zilele vieţii lui de vieţuire deşartă, pe cari le petrece ca o umbră? Şi cine poate să spună omului ce va fi după el supt soare? 

Eclesiastes 7