1 A good name is better than fine perfume; and the day of death better than the day of one’s birth. 2 It is better to go to the house of mourning than to go to the house of feasting; for that is the end of all men, and the living should take this to heart. 3 Sorrow is better than laughter; for by the sadness of the face the heart is made good. 4 The heart of the wise is in the house of mourning; but the heart of fools is in the house of mirth. 5 It is better to hear the rebuke of the wise than for a man to hear the song of fools. 6 For as the crackling of thorns under a pot, so is the laughter of the fool. This also is vanity. 7 Surely extortion makes the wise man foolish; and a bribe destroys the understanding. 8 Better is the end of a thing than its beginning.
The patient in spirit is better than the proud in spirit. 9 Don’t be hasty in your spirit to be angry, for anger rests in the bosom of fools. 10 Don’t say, "Why were the former days better than these?" For you do not ask wisely about this.
11 Wisdom is as good as an inheritance. Yes, it is more excellent for those who see the sun. 12 For wisdom is a defense, even as money is a defense; but the excellency of knowledge is that wisdom preserves the life of him who has it.
13 Consider the work of God, for who can make that straight which he has made crooked? 14 In the day of prosperity be joyful, and in the day of adversity consider; yes, God has made the one side by side with the other, to the end that man should not find out anything after him.
15 All this I have seen in my days of vanity: there is a righteous man who perishes in his righteousness, and there is a wicked man who lives long in his evildoing. 16 Don’t be overly righteous, neither make yourself overly wise. Why should you destroy yourself? 17 Don’t be too wicked, neither be foolish. Why should you die before your time? 18 It is good that you should take hold of this. Yes, also don’t withdraw your hand from that; for he who fears God will come out of them all. 19 Wisdom is a strength to the wise man more than ten rulers who are in a city. 20 Surely there is not a righteous man on earth who does good and doesn’t sin. 21 Also don’t take heed to all words that are spoken, lest you hear your servant curse you; 22 for often your own heart knows that you yourself have likewise cursed others. 23 All this I have proved in wisdom. I said, "I will be wise;" but it was far from me. 24 That which is, is far off and exceedingly deep. Who can find it out? 25 I turned around, and my heart sought to know and to search out, and to seek wisdom and the scheme of things, and to know that wickedness is stupidity, and that foolishness is madness.
26 I find more bitter than death the woman whose heart is snares and traps, whose hands are chains. Whoever pleases God shall escape from her; but the sinner will be ensnared by her.
27 "Behold, I have found this," says the Preacher, "to one another, to find an explanation 28 which my soul still seeks, but I have not found. I have found one man among a thousand, but I have not found a woman among all those. 29 Behold, I have only found this: that God made mankind upright; but they search for many inventions."
1 Mai mult face un nume bun de cît untdelemnul mirositor, şi ziua morţii de cît ziua naşterii.
2 Mai bine să te duci într'o casă de jale de cît să te duci într'o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfîrşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta.
3 Mai bună este întristarea decît rîsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.
4 Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.
5 Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului de cît să asculţi la cîntecul celor fără minte.
6 Căci rîsul celor fără minte este ca pîrăitul spinilor supt căldare. Şi aceasta este o deşertăciune.
7 Averea luată prin silă înebuneşte pe cel înţelept, şi mita strică inima.
8 Mai bun este sfîrşitul unui lucru de cît începutul lui; mai bine cel bun la suflet de cît cel îngîmfat.
9 Nu te grăbi să te mînii în sufletul tău, căci mînia locuieşte în sînul nebunilor.
10 Nu zice: ,,Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune de cît acestea?`` Căci nu din înţelepciune întrebi aşa.
11 Înţelepciunea preţuieşte cît o moştenire, şi chiar mai mult pentru cei ce văd soarele.
12 Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.
13 Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strîmb?
14 În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gîndeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentruca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.
15 Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este cîte un om fără prihană, care piere în neprihănirea lui, şi este cîte un nelegiuit, care o duce mult în răutatea lui.
16 Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?
17 Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?
18 Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n'o laşi din mînă; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea.
19 Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare de cît zece viteji, cari sînt într'o cetate.
20 Fiindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.
21 Nu lua nici tu seama la toate vorbele cari se spun, ca nu cumva s'auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!
22 Căci ştie inima ta de cîte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.
23 Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am zis: ,,Mă voi înţelepţi.`` Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.
24 Cu mult mai departe decît era mai înainte, şi ce adîncă! Cine o va putea găsi?
25 M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile, cu gînd să înţeleg, să adîncesc, şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.
26 Şi am găsit că mai amară de cît moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ, şi ale cărei mîni sînt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.
27 Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetînd lucrurile unul cîte unul, ca să le pătrund rostul;
28 iată ce-mi caută şi acum sufletul, şi n'am găsit. Din o mie am găsit un om: dar o femeie n'am găsit în toate acestea.
29 Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.