1 I therefore, the prisoner in the Lord, beg you to walk worthily of the calling with which you were called, 2 with all lowliness and humility, with patience, bearing with one another in love, 3 being eager to keep the unity of the Spirit in the bond of peace. 4 There is one body and one Spirit, even as you also were called in one hope of your calling, 5 one Lord, one faith, one baptism, 6 one God and Father of all, who is over all and through all and in us all. 7 But to each one of us, the grace was given according to the measure of the gift of Christ. 8 Therefore he says,

"When he ascended on high,

he led captivity captive,

and gave gifts to people."

9 Now this, "He ascended", what is it but that he also first descended into the lower parts of the earth? 10 He who descended is the one who also ascended far above all the heavens, that he might fill all things.

11 He gave some to be apostles; and some, prophets; and some, evangelists; and some, shepherds and teachers; 12 for the perfecting of the saints, to the work of serving, to the building up of the body of Christ, 13 until we all attain to the unity of the faith and of the knowledge of the Son of God, to a full grown man, to the measure of the stature of the fullness of Christ, 14 that we may no longer be children, tossed back and forth and carried about with every wind of doctrine, by the trickery of men, in craftiness, after the wiles of error; 15 but speaking truth in love, we may grow up in all things into him who is the head, Christ, 16 from whom all the body, being fitted and knit together through that which every joint supplies, according to the working in measure of each individual part, makes the body increase to the building up of itself in love.

17 This I say therefore, and testify in the Lord, that you no longer walk as the rest of the Gentiles also walk, in the futility of their mind, 18 being darkened in their understanding, alienated from the life of God because of the ignorance that is in them, because of the hardening of their hearts. 19 They, having become callous, gave themselves up to lust, to work all uncleanness with greediness. 20 But you didn’t learn Christ that way, 21 if indeed you heard him and were taught in him, even as truth is in Jesus: 22 that you put away, as concerning your former way of life, the old man that grows corrupt after the lusts of deceit, 23 and that you be renewed in the spirit of your mind, 24 and put on the new man, who in the likeness of God has been created in righteousness and holiness of truth.

25 Therefore, putting away falsehood, speak truth each one with his neighbor, for we are members of one another. 26 "Be angry, and don’t sin." Don’t let the sun go down on your wrath, 27 and don’t give place to the devil. 28 Let him who stole steal no more; but rather let him labor, producing with his hands something that is good, that he may have something to give to him who has need. 29 Let no corrupt speech proceed out of your mouth, but only what is good for building others up as the need may be, that it may give grace to those who hear. 30 Don’t grieve the Holy Spirit of God, in whom you were sealed for the day of redemption. 31 Let all bitterness, wrath, anger, outcry, and slander be put away from you, with all malice. 32 And be kind to one another, tender hearted, forgiving each other, just as God also in Christ forgave you.

1 Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într'un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit -o,

2 cu toată smerenia şi blîndeţa, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste,

3 şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.

4 Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.

5 Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.

6 Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai pe sus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.

7 Dar fiecăruia din noi harul i -a fost dat după măsura darului lui Hristos.

8 De aceea este zis: ,,S'a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.``

9 Şi acest: ,,S'a suit``, ce însemnează decît că înainte Se pogorîse în părţile mai de jos ale pămîntului?

10 Cel ce S'a pogorît, este acelaş cu cel ce s'a suit mai pe sus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.

11 Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,

12 pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,

13 pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;

14 ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vînt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;

15 ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.

16 Din El tot trupul, bine închegat şi strîns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.

17 Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gîndurilor lor,

18 avînd mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.

19 Ei şi-au perdut orice pic de simţire, s'au dedat la desfrînare, şi săvîrşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.

20 Dar voi n'aţi învăţat aşa pe Hristos;

21 dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi,

22 cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;

23 şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre,

24 şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.

25 De aceea, lăsaţi-vă de minciună: ,,Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul``, pentrucă sîntem mădulare unii altora.

26 ,,Mîniaţi-vă şi nu păcătuiţi``. Să n'apună soarele peste mînia voastră,

27 şi să nu daţi prilej diavolului.

28 Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mînile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.

29 Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce -l aud.

30 Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.

31 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.

32 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v'a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.