1 Then Moses and the children of Israel sang this song to Yahweh, and said,

"I will sing to Yahweh, for he has triumphed gloriously.

He has thrown the horse and his rider into the sea.

2 Yah is my strength and song.

He has become my salvation.

This is my God, and I will praise him;

my father’s God, and I will exalt him.

3 Yahweh is a man of war.

Yahweh is his name.

4 He has cast Pharaoh’s chariots and his army into the sea.

His chosen captains are sunk in the Red Sea.

5 The deeps cover them.

They went down into the depths like a stone.

6 Your right hand, Yahweh, is glorious in power.

Your right hand, Yahweh, dashes the enemy in pieces.

7 In the greatness of your excellency, you overthrow those who rise up against you.

You send out your wrath. It consumes them as stubble.

8 With the blast of your nostrils, the waters were piled up.

The floods stood upright as a heap.

The deeps were congealed in the heart of the sea.

9 The enemy said, ‘I will pursue. I will overtake. I will divide the plunder.

My desire will be satisfied on them.

I will draw my sword. My hand will destroy them.’

10 You blew with your wind.

The sea covered them.

They sank like lead in the mighty waters.

11 Who is like you, Yahweh, among the gods?

Who is like you, glorious in holiness,

fearful in praises, doing wonders?

12 You stretched out your right hand.

The earth swallowed them.

13 "You, in your loving kindness, have led the people that you have redeemed.

You have guided them in your strength to your holy habitation.

14 The peoples have heard.

They tremble.

Pangs have taken hold of the inhabitants of Philistia.

15 Then the chiefs of Edom were dismayed.

Trembling takes hold of the mighty men of Moab.

All the inhabitants of Canaan have melted away.

16 Terror and dread falls on them.

By the greatness of your arm they are as still as a stone,

until your people pass over, Yahweh,

until the people you have purchased pass over.

17 You will bring them in, and plant them in the mountain of your inheritance,

the place, Yahweh, which you have made for yourself to dwell in:

the sanctuary, Lord, which your hands have established.

18 Yahweh will reign forever and ever."

19 For the horses of Pharaoh went in with his chariots and with his horsemen into the sea, and Yahweh brought back the waters of the sea on them; but the children of Israel walked on dry land in the middle of the sea. 20 Miriam the prophetess, the sister of Aaron, took a tambourine in her hand; and all the women went out after her with tambourines and with dances. 21 Miriam answered them,

"Sing to Yahweh, for he has triumphed gloriously.

He has thrown the horse and his rider into the sea."

22 Moses led Israel onward from the Red Sea, and they went out into the wilderness of Shur; and they went three days in the wilderness, and found no water. 23 When they came to Marah, they couldn’t drink from the waters of Marah, for they were bitter. Therefore its name was called Marah. 24 The people murmured against Moses, saying, "What shall we drink?" 25 Then he cried to Yahweh. Yahweh showed him a tree, and he threw it into the waters, and the waters were made sweet. There he made a statute and an ordinance for them, and there he tested them. 26 He said, "If you will diligently listen to Yahweh your God’s voice, and will do that which is right in his eyes, and will pay attention to his commandments, and keep all his statutes, I will put none of the diseases on you which I have put on the Egyptians; for I am Yahweh who heals you."

27 They came to Elim, where there were twelve springs of water and seventy palm trees. They encamped there by the waters.

1 Atunci Moise şi copiii lui Israel au cîntat Domnului cîntarea aceasta. Ei au zis: ,,Voi cînta Domnului, căci Şi -a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.

2 Domnul este tăria mea şi temeiul cîntărilor mele de laudă: El m'a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.

3 Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul.

4 El a aruncat în mare carăle lui Faraon şi oastea lui; Luptătorii lui aleşi au fost înghiţiţi în marea Roşie.

5 I-au acoperit valurile, Şi s'au pogorît în fundul apelor, ca o piatră.

6 Dreapta Ta, Doamne, şi -a făcut vestită tăria; Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.

7 Prin mărimea măreţiei Tale, Tu trînteşti la pămînt pe vrăjmaşii Tăi; Îţi deslănţuieşti mînia, Şi ea -i mistuie ca pe o trestie.

8 La suflarea nărilor Tale, s'au îngrămădit apele, S'au ridicat talazurile ca un zid, Şi s'au închegat valurile în mijlocul mării.

9 Vrăjmaşul zicea: ,,Îi voi urmări, îi voi ajunge, Voi împărţi prada de război; Îmi voi răzbuna pe ei, Voi scoate sabia, şi -i voi nimici cu mîna mea!``

10 Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: Şi marea i -a acoperit; Ca plumbul s'au afundat În adîncimea apelor.

11 Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, Bogat în fapte de laudă, Şi făcător de minuni?

12 Tu Ţi-ai întins mîna dreaptă: Şi i -a înghiţit pămîntul.

13 Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit, Şi ai izbăvit pe poporul acesta; Iar prin puterea Ta îl îndrepţi Spre locaşul sfinţeniei Tale.

14 Popoarele vor afla lucrul acesta, şi se vor cutremura: Apucă groaza pe Filisteni,

15 Se înspăimîntă căpeteniile Edomului, Şi un tremur apucă pe războinicii lui Moab; Toţi locuitorii Canaanului leşină dela inimă.

16 Îi va apuca teama şi spaima; Iar văzînd măreţia braţului Tău, Vor sta muţi ca o piatră, Pînă va trece poporul Tău, Doamne! Pînă va trece Poporul, pe care Ţi l-ai răscumpărat.

17 Tu îi vei aduce şi -i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale, În locul, pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne, La Templul, pe care mînile Tale l-au întemeiat, Doamne!

18 Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.

19 Căci caii lui Faraon, carăle şi călăreţii lui au intrat în mare, Şi Domnul a adus peste ei apele mării; Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.``

20 Maria, proorociţa, sora lui Aaron, a luat în mînă o timpană, şi toate femeile au venit după ea, cu timpane şi jucînd.

21 Maria răspundea copiilor lui Israel:

22 Moise a pornit pe Israel dela marea Roşie. Au apucat înspre pustia Şur; şi, după trei zile de mers în pustie, n'au găsit apă.

23 Au ajuns la Mara; dar n'au putut să bea apă din Mara, pentrucă era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amărăciune).

24 Poporul a cîrtit împotriva lui Moise, zicînd: ,,Ce avem să bem?``

25 Moise a strigat către Domnul; şi Domnul i -a arătat un lemn, pe care l -a aruncat în apă. Şi apa s'a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci, şi acolo l -a pus la încercare.

26 El a zis: ,,Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu cari am lovit pe Egipteni; căci Eu sînt Domnul, care te vindecă.``

27 Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici. Şi au tăbărît acolo, lîngă apă.