1 Yahweh appeared to him by the oaks of Mamre, as he sat in the tent door in the heat of the day. 2 He lifted up his eyes and looked, and saw that three men stood near him. When he saw them, he ran to meet them from the tent door, and bowed himself to the earth, 3 and said, "My lord, if now I have found favor in your sight, please don’t go away from your servant. 4 Now let a little water be fetched, wash your feet, and rest yourselves under the tree. 5 I will get a piece of bread so you can refresh your heart. After that you may go your way, now that you have come to your servant."
They said, "Very well, do as you have said."
6 Abraham hurried into the tent to Sarah, and said, "Quickly prepare three seahs of fine meal, knead it, and make cakes." 7 Abraham ran to the herd, and fetched a tender and good calf, and gave it to the servant. He hurried to dress it. 8 He took butter, milk, and the calf which he had dressed, and set it before them. He stood by them under the tree, and they ate.
9 They asked him, "Where is Sarah, your wife?"
He said, "There, in the tent."
10 He said, "I will certainly return to you at about this time next year; and behold, Sarah your wife will have a son."
Sarah heard in the tent door, which was behind him. 11 Now Abraham and Sarah were old, well advanced in age. Sarah had passed the age of childbearing. 12 Sarah laughed within herself, saying, "After I have grown old will I have pleasure, my lord being old also?"
13 Yahweh said to Abraham, "Why did Sarah laugh, saying, ‘Will I really bear a child when I am old?’ 14 Is anything too hard for Yahweh? At the set time I will return to you, when the season comes around, and Sarah will have a son."
15 Then Sarah denied it, saying, "I didn’t laugh," for she was afraid.
He said, "No, but you did laugh."
16 The men rose up from there, and looked toward Sodom. Abraham went with them to see them on their way. 17 Yahweh said, "Will I hide from Abraham what I do, 18 since Abraham will surely become a great and mighty nation, and all the nations of the earth will be blessed in him? 19 For I have known him, to the end that he may command his children and his household after him, that they may keep the way of Yahweh, to do righteousness and justice; to the end that Yahweh may bring on Abraham that which he has spoken of him." 20 Yahweh said, "Because the cry of Sodom and Gomorrah is great, and because their sin is very grievous, 21 I will go down now, and see whether their deeds are as bad as the reports which have come to me. If not, I will know."
22 The men turned from there, and went toward Sodom, but Abraham stood yet before Yahweh. 23 Abraham came near, and said, "Will you consume the righteous with the wicked? 24 What if there are fifty righteous within the city? Will you consume and not spare the place for the fifty righteous who are in it? 25 May it be far from you to do things like that, to kill the righteous with the wicked, so that the righteous should be like the wicked. May that be far from you. Shouldn’t the Judge of all the earth do right?"
26 Yahweh said, "If I find in Sodom fifty righteous within the city, then I will spare the whole place for their sake." 27 Abraham answered, "See now, I have taken it on myself to speak to the Lord, although I am dust and ashes. 28 What if there will lack five of the fifty righteous? Will you destroy all the city for lack of five?"
He said, "I will not destroy it if I find forty-five there."
29 He spoke to him yet again, and said, "What if there are forty found there?"
He said, "I will not do it for the forty’s sake."
30 He said, "Oh don’t let the Lord be angry, and I will speak. What if there are thirty found there?"
He said, "I will not do it if I find thirty there."
31 He said, "See now, I have taken it on myself to speak to the Lord. What if there are twenty found there?"
He said, "I will not destroy it for the twenty’s sake."
32 He said, "Oh don’t let the Lord be angry, and I will speak just once more. What if ten are found there?"
He said, "I will not destroy it for the ten’s sake."
33 Yahweh went his way as soon as he had finished communing with Abraham, and Abraham returned to his place.
1 Domnul i S'a arătat la stejarii lui Mamre, pe cînd Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei.
2 Avraam a ridicat ochii, şi s'a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lîngă el. Cînd i -a văzut, a alergat înaintea lor, dela uşa cortului, şi s'a plecat pînă la pămînt.
3 Apoi a zis: ,,Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lîngă robul Tău.
4 Îngăduie să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă subt copacul acesta.
5 Am să mă duc să iau o bucată de pîne, ca să prindeţi la inimă, şi după aceea vă veţi vedea de drum; căci pentru aceasta treceţi pe lîngă robul vostru.`` ,,Fă cum ai zis``, i-au răspuns ei.
6 Avraam s'a dus repede în cort la Sara, şi a zis: ,,Ia repede, trei măsuri de făină albă, frămîntă, şi fă turte.``
7 Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tînăr şi bun, şi l -a dat unei slugi să -l gătească în grabă.
8 Apoi a luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care -l gătise, şi l -a pus înaintea lor. El însuş a stătut lîngă ei, sub copac, şi le -a slujit pănă ce au mîncat.
9 Atunci ei i-au zis: ,,Unde este nevastă-ta Sara?`` ,,Uite -o în cort,`` a răspuns el.
10 Unul dintre ei a zis: ,,La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevastă-ta, va avea un fiu.`` Sara asculta la uşa cortului, care era înapoia lui.
11 Avraam şi Sara erau bătrîni, înaintaţi în vîrstă; şi Sarei nu -i mai venea rînduiala femeilor.
12 Sara a rîs în sine, zicînd: ,,Acum, cînd am îmbătrînit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul de asemenea este bătrîn.``
13 Domnul a zis lui Avraam: ,,Pentru ce a rîs Sara, zicînd: ,Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sînt bătrînă?`
14 Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.``
15 Sara a tăgăduit, şi a zis: ,,N'am rîs.`` Căci i -a fost frică. Dar El a zis: ,,Ba da, ai rîs.``
16 Bărbaţii aceia s'au sculat să plece, şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să -i petreacă.
17 Atunci Domnul a zis: ,,Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?...
18 Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvîntate toate neamurile pămîntului.
19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcînd ce este drept şi bine, pentruca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i -a făgăduit``...
20 Şi Domnul a zis: ,,Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s'a mărit, şi păcatul lor într'adevăr este nespus de greu.
21 Deaceea Mă voi pogorî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit pînă la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti.``
22 Bărbaţii aceia s'au depărtat, şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.
23 Avraam s'a apropiat, şi a zis: ,,Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău?``
24 Poate că în mijlocul cetăţii sînt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei, şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cinci zeci de oameni buni, cari sînt în mijlocul ei?
25 Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pămîntul nu va face oare dreptate?``
26 Şi Domnul a zis: ,,Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.``
27 Avraam a luat din nou cuvîntul, şi a zis: ,,Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului, eu care nu sînt decît praf şi cenuşă.
28 Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?`` Şi Domnul a zis: ,,N'o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.``
29 Avraam I -a vorbit mai departe, şi a zis: ,,Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.`` Şi Domnul a zis: ,,N'o voi nimici pentru cei patruzeci.``
30 Avraam a zis: ,,Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.`` Şi Domnul a zis: ,,N'o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.``
31 Avraam a zis: ,,Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.`` Şi Domnul a zis: ,,N'o voi nimici, pentru cei douăzeci.``
32 Avraam a zis: ,,Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.`` Şi Domnul a zis: ,,N'o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.``
33 După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s'a întors la locuinţa lui. Cei doi îngeri la Sodoma.