1 Then Jacob went on his journey, and came to the land of the children of the east. 2 He looked, and saw a well in the field, and saw three flocks of sheep lying there by it. For out of that well they watered the flocks. The stone on the well’s mouth was large. 3 There all the flocks were gathered. They rolled the stone from the well’s mouth, and watered the sheep, and put the stone back on the well’s mouth in its place. 4 Jacob said to them, "My relatives, where are you from?"
They said, "We are from Haran."
5 He said to them, "Do you know Laban, the son of Nahor?"
They said, "We know him."
6 He said to them, "Is it well with him?"
They said, "It is well. See, Rachel, his daughter, is coming with the sheep."
7 He said, "Behold, it is still the middle of the day, not time to gather the livestock together. Water the sheep, and go and feed them."
8 They said, "We can’t, until all the flocks are gathered together, and they roll the stone from the well’s mouth. Then we will water the sheep."
9 While he was yet speaking with them, Rachel came with her father’s sheep, for she kept them. 10 When Jacob saw Rachel the daughter of Laban, his mother’s brother, and the sheep of Laban, his mother’s brother, Jacob went near, and rolled the stone from the well’s mouth, and watered the flock of Laban his mother’s brother. 11 Jacob kissed Rachel, and lifted up his voice, and wept. 12 Jacob told Rachel that he was her father’s relative, and that he was Rebekah’s son. She ran and told her father.
13 When Laban heard the news of Jacob, his sister’s son, he ran to meet Jacob, and embraced him, and kissed him, and brought him to his house. Jacob told Laban all these things. 14 Laban said to him, "Surely you are my bone and my flesh." Jacob stayed with him for a month. 15 Laban said to Jacob, "Because you are my relative, should you therefore serve me for nothing? Tell me, what will your wages be?"
16 Laban had two daughters. The name of the elder was Leah, and the name of the younger was Rachel. 17 Leah’s eyes were weak, but Rachel was beautiful in form and attractive. 18 Jacob loved Rachel. He said, "I will serve you seven years for Rachel, your younger daughter."
19 Laban said, "It is better that I give her to you, than that I should give her to another man. Stay with me."
20 Jacob served seven years for Rachel. They seemed to him but a few days, for the love he had for her.
21 Jacob said to Laban, "Give me my wife, for my days are fulfilled, that I may go in to her."
22 Laban gathered together all the men of the place, and made a feast. 23 In the evening, he took Leah his daughter, and brought her to Jacob. He went in to her. 24 Laban gave Zilpah his servant to his daughter Leah for a servant. 25 In the morning, behold, it was Leah! He said to Laban, "What is this you have done to me? Didn’t I serve with you for Rachel? Why then have you deceived me?"
26 Laban said, "It is not done so in our place, to give the younger before the firstborn. 27 Fulfill the week of this one, and we will give you the other also for the service which you will serve with me for seven more years."
28 Jacob did so, and fulfilled her week. He gave him Rachel his daughter as wife. 29 Laban gave Bilhah, his servant, to his daughter Rachel to be her servant. 30 He went in also to Rachel, and he loved also Rachel more than Leah, and served with him seven more years.
31 Yahweh saw that Leah was hated, and he opened her womb, but Rachel was barren. 32 Leah conceived, and bore a son, and she named him Reuben. For she said, "Because Yahweh has looked at my affliction; for now my husband will love me." 33 She conceived again, and bore a son, and said, "Because Yahweh has heard that I am hated, he has therefore given me this son also." She named him Simeon. 34 She conceived again, and bore a son. She said, "Now this time my husband will be joined to me, because I have borne him three sons." Therefore his name was called Levi. 35 She conceived again, and bore a son. She said, "This time I will praise Yahweh." Therefore she named him Judah. Then she stopped bearing.
1 Iacov a pornit la drum, şi s'a dus în ţara celor ce locuiesc la Răsărit.
2 S'a uitat înainte, şi iată că pe cîmp era o fîntînă; şi lîngă ea erau trei turme de oi, cari se odihneau; căci la fîntîna aceasta obicinuiau ciobanii să-şi adape turmele. Şi piatra de pe gura fîntînii era mare.
3 Toate turmele se strîngeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fîntînii, adăpau turmele, şi apoi puneau piatra iarăş la loc pe gura fîntînii.
4 Iacov a zis păstorilor: ,,Fraţilor, de unde sînteţi?`` ,,Din Haran,`` au răspuns ei.
5 El le -a zis: ,,Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?`` ,,Îl cunoaştem,`` i-au răspuns ei.
6 El le -a zis: ,,Este sănătos?`` ,,Sănătos``, au răspuns ei. Şi tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.
7 El a zis: ,,Iată, soarele este încă sus, şi -i prea devreme ca să strîngeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le iarăş.``
8 Ei au răspuns: ,,Nu putem, pînă nu se vor strînge toate turmele; atunci se prăvăleşte piatra de pe gura fîntînii, şi vom adăpa oile.``
9 Pe cînd le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea.
10 Cînd a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s'a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fîntînii, şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.
11 Apoi Iacov a sărutat pe Rahela, şi a început să plîngă tare.
12 Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecii. Şi ea a dat fuga de a spus tatălui său.
13 Cum a auzit Laban de Iacov, fiul sorei sale, i -a alergat înainte, l -a îmbrăţişat, l -a sărutat, şi l -a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întîmplate.
14 Şi Laban i -a zis: ,,Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele, şi carne din carnea mea!`` Iacov a stat la Laban o lună.
15 Apoi Laban a zis lui Iacov: ,,Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?``
16 Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, şi cea mai mică Rahela.
17 Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură şi mîndră la faţă.
18 Iacov iubea pe Rahela, şi a zis: ,,Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.``
19 Şi Laban a răspuns: ,,Mai bine să ţi -o dau ţie, decît s'o dau altuia. Rămîi la mine!``
20 Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s'au părut ca vreo cîteva zile, pentrucă o iubea.
21 În urmă Iacov a zis lui Laban: ,,Dă-mi nevasta, căci mi s -a împlinit sorocul, ca să intru la ea.``
22 Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ.
23 Seara, a luat pe fiică-sa Lea, şi a adus -o la Iacov, care s -a culcat cu ea.
24 Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.
25 A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: ,,Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m'ai înşelat?``
26 Laban a răspuns: ,,În locul acesta nu -i obicei să se dea cea mai tînără înaintea celei mai mari.
27 Isprăveşte săptămîna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba, pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.``
28 Iacov a făcut aşa, şi a isprăvit săptămîna cu Lea; apoi Laban i -a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela.
29 Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela, pe roaba sa Bilha.
30 Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea mai mult decît pe Lea; şi a mai slujit la Laban alţi şapte ani.
31 Domnul a văzut că Lea nu era iubită; şi a făcut -o să aibă copii, pe cînd Rahela era stearpă.
32 Lea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i -a pus numele Ruben (Vedeţi fiu); ,,căci``, a zis ea, ,,Domnul a văzut mîhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit.``
33 A rămas iarăş însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: ,,Domnul a auzit că nu eram iubită, şi mi -a dat şi pe acesta.`` De aceea, i -a pus numele Simeon (Ascultare).
34 Iar a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: ,,De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.`` De aceea i -a pus numele Levi (Alipire).
35 A rămas iarăş însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: ,,De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.`` Deaceea i -a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul). Şi a încetat să mai nască.