1 Now the serpent was more subtle than any animal of the field which Yahweh God had made. He said to the woman, "Has God really said, ‘You shall not eat of any tree of the garden’?"
2 The woman said to the serpent, "We may eat fruit from the trees of the garden, 3 but not the fruit of the tree which is in the middle of the garden. God has said, ‘You shall not eat of it. You shall not touch it, lest you die.’"
4 The serpent said to the woman, "You won’t really die, 5 for God knows that in the day you eat it, your eyes will be opened, and you will be like God, knowing good and evil."
6 When the woman saw that the tree was good for food, and that it was a delight to the eyes, and that the tree was to be desired to make one wise, she took some of its fruit, and ate. Then she gave some to her husband with her, and he ate it, too. 7 Their eyes were opened, and they both knew that they were naked. They sewed fig leaves together, and made coverings for themselves. 8 They heard Yahweh God’s voice walking in the garden in the cool of the day, and the man and his wife hid themselves from the presence of Yahweh God among the trees of the garden.
9 Yahweh God called to the man, and said to him, "Where are you?"
10 The man said, "I heard your voice in the garden, and I was afraid, because I was naked; so I hid myself."
11 God said, "Who told you that you were naked? Have you eaten from the tree that I commanded you not to eat from?"
12 The man said, "The woman whom you gave to be with me, she gave me fruit from the tree, and I ate it."
13 Yahweh God said to the woman, "What have you done?"
The woman said, "The serpent deceived me, and I ate."
14 Yahweh God said to the serpent,
"Because you have done this,
you are cursed above all livestock,
and above every animal of the field.
You shall go on your belly
and you shall eat dust all the days of your life.
15 I will put hostility between you and the woman,
and between your offspring and her offspring.
He will bruise your head,
and you will bruise his heel."
16 To the woman he said,
"I will greatly multiply your pain in childbirth.
You will bear children in pain.
Your desire will be for your husband,
and he will rule over you."
17 To Adam he said,
"Because you have listened to your wife’s voice,
and have eaten from the tree,
about which I commanded you, saying, ‘You shall not eat of it,’
the ground is cursed for your sake.
You will eat from it with much labor all the days of your life.
18 It will yield thorns and thistles to you;
and you will eat the herb of the field.
19 You will eat bread by the sweat of your face until you return to the ground,
for you were taken out of it.
For you are dust,
and you shall return to dust."
20 The man called his wife Eve because she would be the mother of all the living. 21 Yahweh God made garments of animal skins for Adam and for his wife, and clothed them.
22 Yahweh God said, "Behold, the man has become like one of us, knowing good and evil. Now, lest he reach out his hand, and also take of the tree of life, and eat, and live forever—" 23 Therefore Yahweh God sent him out from the garden of Eden, to till the ground from which he was taken. 24 So he drove out the man; and he placed cherubim at the east of the garden of Eden, and a flaming sword which turned every way, to guard the way to the tree of life.
1 Şarpele era mai şiret decît toate fiarele cîmpului pe cari le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: ,,Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ,,Să nu mîncaţi din toţi pomii din grădină?``
2 Femeia a răspuns şarpelui: ,,Putem să mîncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.``
3 Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ,,Să nu mîncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.``
4 Atunci şarpele a zis femeii: ,,Hotărît, că nu veţi muri:
5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul``.
6 Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mîncat; a dat şi bărbatului ei, care era lîngă ea, şi bărbatul a mîncat şi el.
7 Atunci li s'au deschis ochii la amîndoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.
8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s'au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i -a zis: ,,Unde eşti?``
10 El a răspuns: ,,Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi -a fost frică, pentrucă eram gol, şi m'am ascuns.``
11 Şi Domnul Dumnezeu a zis: ,,Cine ţi -a spus că eşti gol? Nu cumva ai mîncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănînci?``
12 Omul a răspuns: ,,Femeia pe care mi-ai dat -o ca să fie lîngă mine, ea mi -a dat din pom şi am mîncat.``
13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: ,,Ce ai făcut?`` Femeia a răspuns: ,,Şarpele m'a amăgit, şi am mîncat din pom.``
14 Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: ,,Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe cîmp; în toate zilele vieţii tale să te tîrăşti pe pîntece, şi să mănînci ţărînă.
15 Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcîiul.``
16 Femeii i -a zis: ,,Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpîni peste tine.``
17 Omului i -a zis: ,,Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mîncat din pomul despre care îţi poruncisem: ,Să nu mănînci deloc din el,` blestemat este acum pămîntul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
18 spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănînci iarba de pe cîmp.
19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănînci pînea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci ţărînă eşti, şi în ţărînă te vei întoarce.``
20 Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii.
21 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele, şi i -a îmbrăcat cu ele.
22 Domnul Dumnezeu a zis: ,,Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscînd binele şi răul. Să -l împedecăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mîna, să ia şi din pomul vieţii, să mănînce din el, şi să trăiască în veci.``
23 Deaceea Domnul Dumnezeu l -a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pămîntul, din care fusese luat.
24 Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, cari să învîrtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.