1 Jacob lived in the land of his father’s travels, in the land of Canaan. 2 This is the history of the generations of Jacob. Joseph, being seventeen years old, was feeding the flock with his brothers. He was a boy with the sons of Bilhah and Zilpah, his father’s wives. Joseph brought an evil report of them to their father. 3 Now Israel loved Joseph more than all his children, because he was the son of his old age, and he made him a tunic of many colors. 4 His brothers saw that their father loved him more than all his brothers, and they hated him, and couldn’t speak peaceably to him.

5 Joseph dreamed a dream, and he told it to his brothers, and they hated him all the more. 6 He said to them, "Please hear this dream which I have dreamed: 7 for behold, we were binding sheaves in the field, and behold, my sheaf arose and also stood upright; and behold, your sheaves came around, and bowed down to my sheaf."

8 His brothers asked him, "Will you indeed reign over us? Will you indeed have dominion over us?" They hated him all the more for his dreams and for his words. 9 He dreamed yet another dream, and told it to his brothers, and said, "Behold, I have dreamed yet another dream: and behold, the sun and the moon and eleven stars bowed down to me." 10 He told it to his father and to his brothers. His father rebuked him, and said to him, "What is this dream that you have dreamed? Will I and your mother and your brothers indeed come to bow ourselves down to the earth before you?" 11 His brothers envied him, but his father kept this saying in mind.

12 His brothers went to feed their father’s flock in Shechem. 13 Israel said to Joseph, "Aren’t your brothers feeding the flock in Shechem? Come, and I will send you to them." He said to him, "Here I am."

14 He said to him, "Go now, see whether it is well with your brothers, and well with the flock; and bring me word again." So he sent him out of the valley of Hebron, and he came to Shechem. 15 A certain man found him, and behold, he was wandering in the field. The man asked him, "What are you looking for?"

16 He said, "I am looking for my brothers. Tell me, please, where they are feeding the flock."

17 The man said, "They have left here, for I heard them say, ‘Let’s go to Dothan.’"

Joseph went after his brothers, and found them in Dothan. 18 They saw him afar off, and before he came near to them, they conspired against him to kill him. 19 They said to one another, "Behold, this dreamer comes. 20 Come now therefore, and let’s kill him, and cast him into one of the pits, and we will say, ‘An evil animal has devoured him.’ We will see what will become of his dreams."

21 Reuben heard it, and delivered him out of their hand, and said, "Let’s not take his life." 22 Reuben said to them, "Shed no blood. Throw him into this pit that is in the wilderness, but lay no hand on him"—that he might deliver him out of their hand, to restore him to his father. 23 When Joseph came to his brothers, they stripped Joseph of his tunic, the tunic of many colors that was on him; 24 and they took him, and threw him into the pit. The pit was empty. There was no water in it.

25 They sat down to eat bread, and they lifted up their eyes and looked, and saw a caravan of Ishmaelites was coming from Gilead, with their camels bearing spices and balm and myrrh, going to carry it down to Egypt. 26 Judah said to his brothers, "What profit is it if we kill our brother and conceal his blood? 27 Come, and let’s sell him to the Ishmaelites, and not let our hand be on him; for he is our brother, our flesh." His brothers listened to him. 28 Midianites who were merchants passed by, and they drew and lifted up Joseph out of the pit, and sold Joseph to the Ishmaelites for twenty pieces of silver. The merchants brought Joseph into Egypt.

29 Reuben returned to the pit, and saw that Joseph wasn’t in the pit; and he tore his clothes. 30 He returned to his brothers, and said, "The child is no more; and I, where will I go?" 31 They took Joseph’s tunic, and killed a male goat, and dipped the tunic in the blood. 32 They took the tunic of many colors, and they brought it to their father, and said, "We have found this. Examine it, now, and see if it is your son’s tunic or not."

33 He recognized it, and said, "It is my son’s tunic. An evil animal has devoured him. Joseph is without doubt torn in pieces." 34 Jacob tore his clothes, and put sackcloth on his waist, and mourned for his son many days. 35 All his sons and all his daughters rose up to comfort him, but he refused to be comforted. He said, "For I will go down to Sheol to my son, mourning." His father wept for him. 36 The Midianites sold him into Egypt to Potiphar, an officer of Pharaoh’s, the captain of the guard.

1 Iacov a locuit în ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.

2 Iată istoria lui Iacov. Iosif, la vîrsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.

3 Israel iubea pe Iosif mai mult decît pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentrucă îl născuse la bătrîneţă; şi i -a făcut o haină pestriţă.

4 Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decît pe ei toţi, şi au început să -l urască. Nu puteau să -i spună nicio vorbă prietenească.

5 Iosif a visat un vis, şi l -a istorisit fraţilor săi, cari l-au urît şi mai mult.

6 El le -a zis: ,,Ia ascultaţi ce vis am visat!

7 Noi eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului; şi iată că snopul meu s'a ridicat şi a stătut în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat, şi s'au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.``

8 Fraţii lui i-au zis: ,,Doar n'ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n'ai să ne cîrmuieşti tu pe noi?`` Şi l-au urît şi mai mult, din pricina visurilor lui şi din pricina cuvintelor lui.

9 Iosif a mai visat un alt vis, şi l -a istorisit fraţilor săi. El a zis: ,,Am mai visat un vis! Soarele, luna, şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pămînt înaintea mea.``

10 L -a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l -a mustrat, şi i -a zis: ,,Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi, să ne aruncăm cu faţa la pămînt înaintea ta?``

11 Fraţii săi au început să -l pismuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.

12 Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.

13 Israel a zis lui Iosif: ,,Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimet la ei.`` ,,Iată-mă, sînt gata,`` a răspuns el.

14 Israel i -a zis: ,,Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sînt sănătoşi, şi dacă oile sînt bine; şi adu-mi veşti.`` L -a trimes astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem.

15 Pe cînd rătăcea pe cîmp, l -a întîlnit un om. Omul acela l -a întrebat: ,,Ce cauţi?``

16 ,,Caut pe fraţii mei,`` a răspuns Iosif; ,,spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?``

17 Şi omul acela a zis: ,,Au plecat de aici; căci i-am auzit spunînd: ,,Haidem la Dotan.`` Iosif s'a dus după fraţii săi, şi i -a găsit la Dotan.

18 Ei l-au zărit de departe, şi pînă să se apropie de ei, s'au sfătuit să -l omoare.``

19 Ei au zis unul către altul: ,,Iată că vine făuritorul de visuri!

20 Veniţi acum, să -l omorîm şi să -l aruncăm într'una din aceste gropi; vom spune că l -a mîncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.``

21 Ruben a auzit lucrul acesta, şi l -a scos din mînile lor. El a zis: ,,Să nu -i luăm viaţa!``

22 Ruben le -a zis: ,,Să nu vărsaţi sînge; ci mai bine aruncaţi -l în groapa aceasta care este în pustie, şi nu puneţi mîna pe el.`` Căci avea de gînd să -l scape din mînile lor, şi să -l aducă înapoi la tatăl său.

23 Cînd a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au desbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.

24 L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.

25 ,,Apoi au şezut să mănînce. Ridicîndu-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămîie, cu leac alinător şi smirnă, pe cari le duceau în Egipt.

26 Atunci Iuda a zis fraţilor săi: ,,Ce vom cîştiga să ucidem pe fratele nostru şi să -i ascundem sîngele?

27 Veniţi mai bine să -l vindem Ismaeliţilor, şi să nu punem mîna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.`` Şi fraţii lui l-au ascultat.

28 La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au vîndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliţilor, cari l-au dus în Egipt.

29 Ruben s'a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi -a rupt hainele,

30 s'a întors la fraţii săi, şi a zis: ,,Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?``

31 Ei au luat atunci haina lui Iosif; şi junghiind un ţap, i-au muiat haina în sînge.

32 Au trimes tatălui lor haina cea pestriţă, punînd să -i spună: ,,Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.``

33 Iacov a cunoscut -o, şi a zis: ,,Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l -a mîncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!``

34 Şi şi -a rupt hainele, şi -a pus un sac pe coapse, şi a jălit multă vreme pe fiul său.

35 Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să -l mîngîie; dar el nu voia să primească nici o mîngîiere, ci zicea: ,,Plîngînd mă voi pogorî la fiul meu în locuinţa morţilor.`` Şi plîngea astfel pe fiul său.

36 Madianiţii l-au vîndut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.