Gênesis 45 - Bíblia Online

1 Then Joseph couldn’t control himself before all those who stood before him, and he called out, "Cause everyone to go out from me!" No one else stood with him, while Joseph made himself known to his brothers. 2 He wept aloud. The Egyptians heard, and the house of Pharaoh heard. 3 Joseph said to his brothers, "I am Joseph! Does my father still live?" 
His brothers couldn’t answer him; for they were terrified at his presence. 4 Joseph said to his brothers, "Come near to me, please." 
They came near. He said, "I am Joseph, your brother, whom you sold into Egypt. 5 Now don’t be grieved, nor angry with yourselves, that you sold me here, for God sent me before you to preserve life. 6 For these two years the famine has been in the land, and there are yet five years, in which there will be no plowing and no harvest. 7 God sent me before you to preserve for you a remnant in the earth, and to save you alive by a great deliverance. 8 So now it wasn’t you who sent me here, but God, and he has made me a father to Pharaoh, lord of all his house, and ruler over all the land of Egypt. 9 Hurry, and go up to my father, and tell him, ‘This is what your son Joseph says, "God has made me lord of all Egypt. Come down to me. Don’t wait. 10 You shall dwell in the land of Goshen, and you will be near to me, you, your children, your children’s children, your flocks, your herds, and all that you have. 11 There I will provide for you; for there are yet five years of famine; lest you come to poverty, you, and your household, and all that you have."’ 12 Behold, your eyes see, and the eyes of my brother Benjamin, that it is my mouth that speaks to you. 13 You shall tell my father of all my glory in Egypt, and of all that you have seen. You shall hurry and bring my father down here." 14 He fell on his brother Benjamin’s neck and wept, and Benjamin wept on his neck. 15 He kissed all his brothers, and wept on them. After that his brothers talked with him. 
16 The report of it was heard in Pharaoh’s house, saying, "Joseph’s brothers have come." It pleased Pharaoh well, and his servants. 17 Pharaoh said to Joseph, "Tell your brothers, ‘Do this: Load your animals, and go, travel to the land of Canaan. 18 Take your father and your households, and come to me, and I will give you the good of the land of Egypt, and you will eat the fat of the land.’ 19 Now you are commanded to do this: Take wagons out of the land of Egypt for your little ones, and for your wives, and bring your father, and come. 20 Also, don’t concern yourselves about your belongings, for the good of all the land of Egypt is yours." 
21 The sons of Israel did so. Joseph gave them wagons, according to the commandment of Pharaoh, and gave them provision for the way. 22 He gave each one of them changes of clothing, but to Benjamin he gave three hundred pieces of silver and five changes of clothing. 23 He sent the following to his father: ten donkeys loaded with the good things of Egypt, and ten female donkeys loaded with grain and bread and provision for his father by the way. 24 So he sent his brothers away, and they departed. He said to them, "See that you don’t quarrel on the way." 
25 They went up out of Egypt, and came into the land of Canaan, to Jacob their father. 26 They told him, saying, "Joseph is still alive, and he is ruler over all the land of Egypt." His heart fainted, for he didn’t believe them. 27 They told him all the words of Joseph, which he had said to them. When he saw the wagons which Joseph had sent to carry him, the spirit of Jacob, their father, revived. 28 Israel said, "It is enough. Joseph my son is still alive. I will go and see him before I die." 

Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.

Iosif nu s'a mai putut stăpîni înaintea tuturor celor ce -l înconjurau. Şi a strigat: ,,Scoateţi afară pe toată lumea.`` Şi n'a mai rămas nimeni cu Iosif, cînd s'a făcut cunoscut fraţilor săi. 
A izbucnit într'un plîns aşa de tare că l-au auzit Egiptenii şi casa lui Faraon. 
Iosif a zis fraţilor săi: ,,Eu sînt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?`` Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui. 
Iosif a zis fraţilor săi: ,,Apropiaţi-vă de mine.`` Şi ei s'au apropiat. El a zis: ,,Eu sînt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vîndut ca să fie dus în Egipt. 
Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mîhniţi că m'aţi vîndut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m'a trimes Dumnezeu înaintea voastră. 
Iată sînt doi ani decînd bîntuie foametea în ţară; şi încă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici seceriş. 
Dumnezeu m'a trimes înaintea voastră ca să vă rămînă sămînţa vie în ţară, şi ca să vă păstreze viaţa printr'o mare izbăvire. 
Aşa că nu voi m'aţi trimes aici, ci Dumnezeu; El m'a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpîn peste toată casa lui, şi cîrmuitorul întregei ţări a Egiptului. 
Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu, şi spuneţi -i: ,,Aşa a vorbit fiul tău Iosif: ,Dumnezeu m'a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine şi nu zăbovi! 
Vei locui în ţinutul Gosen, şi vei fi lîngă mine, tu, fiii tăi, şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi, şi tot ce este al tău. 
Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri, tu, casa ta, şi tot ce este al tău. 
Voi vedeţi cu ochii voştri, şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc. 
Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt, şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi aici cît mai curînd pe tatăl meu.`` 
El s'a aruncat pe gîtul fratelui său Beniamin, şi a plîns; şi Beniamin a plîns şi el pe gîtul lui. 
A îmbrăţişat de asemenea pe toţi fraţii lui, plîngînd. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el. 
S'a răspîndit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui. 
Faraon a zis lui Iosif: ,,Spune fraţilor tăi: ,Iată ce să faceţi: ,Încărcaţi-vă dobitoacele, şi plecaţi în ţara Canaanului; 
luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre, şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului, şi veţi mînca grăsimea ţării. 
Ai poruncă să le spui: ,,Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului cară pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru, şi veniţi. 
Să nu vă pară rău de ceeace veţi lăsa; căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.`` 
Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le -a dat cară, după porunca lui Faraon; le -a dat şi merinde pentru drum. 
Le -a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i -a dat trei sute de sicli de argint şi cinci haine de schimb. 
Tatălui său i -a trimes zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt, şi zece măgăriţe încărcate cu grîu, pîne şi merinde, pentru ca să aibă pe drum. 
Apoi a dat drumul fraţilor săi, cari au plecat; şi le -a zis: ,,Să nu vă certaţi pe drum.`` 
Ei au ieşit din Egipt, şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov. 
Şi i-au spus: ,,Iosif tot mai trăieşte, şi chiar el cîrmuieşte toată ţara Egiptului.`` Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentrucă nu -i credea. 
Cînd i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif, şi a văzut carele pe cari le trimesese Iosif ca să -l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s'a înviorat. 
Şi Israel a zis: ,,Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să -l văd înainte de moarte.`` 

Gênesis 46

1 Then Joseph couldn’t control himself before all those who stood before him, and he called out, "Cause everyone to go out from me!" No one else stood with him, while Joseph made himself known to his brothers. 2 He wept aloud. The Egyptians heard, and the house of Pharaoh heard. 3 Joseph said to his brothers, "I am Joseph! Does my father still live?" 
His brothers couldn’t answer him; for they were terrified at his presence. 4 Joseph said to his brothers, "Come near to me, please." 
They came near. He said, "I am Joseph, your brother, whom you sold into Egypt. 5 Now don’t be grieved, nor angry with yourselves, that you sold me here, for God sent me before you to preserve life. 6 For these two years the famine has been in the land, and there are yet five years, in which there will be no plowing and no harvest. 7 God sent me before you to preserve for you a remnant in the earth, and to save you alive by a great deliverance. 8 So now it wasn’t you who sent me here, but God, and he has made me a father to Pharaoh, lord of all his house, and ruler over all the land of Egypt. 9 Hurry, and go up to my father, and tell him, ‘This is what your son Joseph says, "God has made me lord of all Egypt. Come down to me. Don’t wait. 10 You shall dwell in the land of Goshen, and you will be near to me, you, your children, your children’s children, your flocks, your herds, and all that you have. 11 There I will provide for you; for there are yet five years of famine; lest you come to poverty, you, and your household, and all that you have."’ 12 Behold, your eyes see, and the eyes of my brother Benjamin, that it is my mouth that speaks to you. 13 You shall tell my father of all my glory in Egypt, and of all that you have seen. You shall hurry and bring my father down here." 14 He fell on his brother Benjamin’s neck and wept, and Benjamin wept on his neck. 15 He kissed all his brothers, and wept on them. After that his brothers talked with him. 
16 The report of it was heard in Pharaoh’s house, saying, "Joseph’s brothers have come." It pleased Pharaoh well, and his servants. 17 Pharaoh said to Joseph, "Tell your brothers, ‘Do this: Load your animals, and go, travel to the land of Canaan. 18 Take your father and your households, and come to me, and I will give you the good of the land of Egypt, and you will eat the fat of the land.’ 19 Now you are commanded to do this: Take wagons out of the land of Egypt for your little ones, and for your wives, and bring your father, and come. 20 Also, don’t concern yourselves about your belongings, for the good of all the land of Egypt is yours." 
21 The sons of Israel did so. Joseph gave them wagons, according to the commandment of Pharaoh, and gave them provision for the way. 22 He gave each one of them changes of clothing, but to Benjamin he gave three hundred pieces of silver and five changes of clothing. 23 He sent the following to his father: ten donkeys loaded with the good things of Egypt, and ten female donkeys loaded with grain and bread and provision for his father by the way. 24 So he sent his brothers away, and they departed. He said to them, "See that you don’t quarrel on the way." 
25 They went up out of Egypt, and came into the land of Canaan, to Jacob their father. 26 They told him, saying, "Joseph is still alive, and he is ruler over all the land of Egypt." His heart fainted, for he didn’t believe them. 27 They told him all the words of Joseph, which he had said to them. When he saw the wagons which Joseph had sent to carry him, the spirit of Jacob, their father, revived. 28 Israel said, "It is enough. Joseph my son is still alive. I will go and see him before I die." 

Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.

Iosif nu s'a mai putut stăpîni înaintea tuturor celor ce -l înconjurau. Şi a strigat: ,,Scoateţi afară pe toată lumea.`` Şi n'a mai rămas nimeni cu Iosif, cînd s'a făcut cunoscut fraţilor săi. 
A izbucnit într'un plîns aşa de tare că l-au auzit Egiptenii şi casa lui Faraon. 
Iosif a zis fraţilor săi: ,,Eu sînt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?`` Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui. 
Iosif a zis fraţilor săi: ,,Apropiaţi-vă de mine.`` Şi ei s'au apropiat. El a zis: ,,Eu sînt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vîndut ca să fie dus în Egipt. 
Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mîhniţi că m'aţi vîndut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m'a trimes Dumnezeu înaintea voastră. 
Iată sînt doi ani decînd bîntuie foametea în ţară; şi încă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici seceriş. 
Dumnezeu m'a trimes înaintea voastră ca să vă rămînă sămînţa vie în ţară, şi ca să vă păstreze viaţa printr'o mare izbăvire. 
Aşa că nu voi m'aţi trimes aici, ci Dumnezeu; El m'a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpîn peste toată casa lui, şi cîrmuitorul întregei ţări a Egiptului. 
Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu, şi spuneţi -i: ,,Aşa a vorbit fiul tău Iosif: ,Dumnezeu m'a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine şi nu zăbovi! 
Vei locui în ţinutul Gosen, şi vei fi lîngă mine, tu, fiii tăi, şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi, şi tot ce este al tău. 
Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri, tu, casa ta, şi tot ce este al tău. 
Voi vedeţi cu ochii voştri, şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc. 
Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt, şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi aici cît mai curînd pe tatăl meu.`` 
El s'a aruncat pe gîtul fratelui său Beniamin, şi a plîns; şi Beniamin a plîns şi el pe gîtul lui. 
A îmbrăţişat de asemenea pe toţi fraţii lui, plîngînd. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el. 
S'a răspîndit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui. 
Faraon a zis lui Iosif: ,,Spune fraţilor tăi: ,Iată ce să faceţi: ,Încărcaţi-vă dobitoacele, şi plecaţi în ţara Canaanului; 
luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre, şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului, şi veţi mînca grăsimea ţării. 
Ai poruncă să le spui: ,,Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului cară pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru, şi veniţi. 
Să nu vă pară rău de ceeace veţi lăsa; căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.`` 
Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le -a dat cară, după porunca lui Faraon; le -a dat şi merinde pentru drum. 
Le -a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i -a dat trei sute de sicli de argint şi cinci haine de schimb. 
Tatălui său i -a trimes zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt, şi zece măgăriţe încărcate cu grîu, pîne şi merinde, pentru ca să aibă pe drum. 
Apoi a dat drumul fraţilor săi, cari au plecat; şi le -a zis: ,,Să nu vă certaţi pe drum.`` 
Ei au ieşit din Egipt, şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov. 
Şi i-au spus: ,,Iosif tot mai trăieşte, şi chiar el cîrmuieşte toată ţara Egiptului.`` Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentrucă nu -i credea. 
Cînd i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif, şi a văzut carele pe cari le trimesese Iosif ca să -l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s'a înviorat. 
Şi Israel a zis: ,,Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să -l văd înainte de moarte.`` 

Gênesis 46