1 Joseph fell on his father’s face, wept on him, and kissed him. 2 Joseph commanded his servants, the physicians, to embalm his father; and the physicians embalmed Israel. 3 Forty days were used for him, for that is how many days it takes to embalm. The Egyptians wept for Israel for seventy days.
4 When the days of weeping for him were past, Joseph spoke to Pharaoh’s staff, saying, "If now I have found favor in your eyes, please speak in the ears of Pharaoh, saying, 5 ‘My father made me swear, saying, "Behold, I am dying. Bury me in my grave which I have dug for myself in the land of Canaan." Now therefore, please let me go up and bury my father, and I will come again.’"
6 Pharaoh said, "Go up, and bury your father, just like he made you swear."
7 Joseph went up to bury his father; and with him went up all the servants of Pharaoh, the elders of his house, all the elders of the land of Egypt, 8 all the house of Joseph, his brothers, and his father’s house. Only their little ones, their flocks, and their herds, they left in the land of Goshen. 9 Both chariots and horsemen went up with him. It was a very great company. 10 They came to the threshing floor of Atad, which is beyond the Jordan, and there they lamented with a very great and severe lamentation. He mourned for his father seven days. 11 When the inhabitants of the land, the Canaanites, saw the mourning in the floor of Atad, they said, "This is a grievous mourning by the Egyptians." Therefore its name was called Abel Mizraim, which is beyond the Jordan. 12 His sons did to him just as he commanded them, 13 for his sons carried him into the land of Canaan, and buried him in the cave of the field of Machpelah, which Abraham bought with the field, as a possession for a burial site, from Ephron the Hittite, near Mamre. 14 Joseph returned into Egypt—he, and his brothers, and all that went up with him to bury his father, after he had buried his father.
15 When Joseph’s brothers saw that their father was dead, they said, "It may be that Joseph will hate us, and will fully pay us back for all the evil which we did to him." 16 They sent a message to Joseph, saying, "Your father commanded before he died, saying, 17 ‘You shall tell Joseph, "Now please forgive the disobedience of your brothers, and their sin, because they did evil to you."’ Now, please forgive the disobedience of the servants of the God of your father." Joseph wept when they spoke to him. 18 His brothers also went and fell down before his face; and they said, "Behold, we are your servants." 19 Joseph said to them, "Don’t be afraid, for am I in the place of God? 20 As for you, you meant evil against me, but God meant it for good, to save many people alive, as is happening today. 21 Now therefore don’t be afraid. I will provide for you and your little ones." He comforted them, and spoke kindly to them.
22 Joseph lived in Egypt, he, and his father’s house. Joseph lived one hundred ten years. 23 Joseph saw Ephraim’s children to the third generation. The children also of Machir, the son of Manasseh, were born on Joseph’s knees. 24 Joseph said to his brothers, "I am dying, but God will surely visit you, and bring you up out of this land to the land which he swore to Abraham, to Isaac, and to Jacob." 25 Joseph took an oath from the children of Israel, saying, "God will surely visit you, and you shall carry up my bones from here." 26 So Joseph died, being one hundred ten years old, and they embalmed him, and he was put in a coffin in Egypt.
1 Iosif s'a aruncat pe faţa tatălui său, l -a plîns, şi l -a sărutat.
2 A poruncit doftorilor, cari erau în slujba lui, să îmbălsămeze pe tatăl său; şi doftorii au îmbălsămat pe Israel.
3 Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi Egiptenii l-au plîns şaptezeci de zile.
4 Dupăce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, şi le -a zis: ,,Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon, ce vă spun eu.
5 Tatăl meu m'a pus să jur, zicînd: ,,Iată, în curînd eu am să mor! Să mă îngropi în mormîntul, pe care mi l-am săpat în ţara Canaan.` Aş vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu; şi după aceea mă voi întoarce.``
6 Faraon a răspuns: ,,Suie-te, şi îngroapă pe tatăl tău, după jurămîntul pe care te -a pus să -l faci.``
7 Iosif s'a suit, ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s'au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrînii casei lui, toţi bătrînii ţării Egiptului,
8 toată casa lui Iosif, fraţii săi, şi casa tatălui său; n'au lăsat în ţinutul Gosen decît pruncii, oile şi boii.
9 Împreună cu Iosif mai erau cară şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare.
10 Cînd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plîngere mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet de şapte zile.
11 Locuitorii ţării, Cananiţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, şi au zis: ,,Iată un mare bocet printre Egipteni!`` De aceea s'a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan.
12 Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor.
13 L-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care -l cumpărase Avraam dela Hetitul Efron, ca moşie de înmormîntare, şi care este faţă în faţă cu Mamre.
14 Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s'a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el, ca să îngroape pe tatăl său.
15 Cînd au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: ,,Dacă va prinde Iosif ură pe noi, şi ne va întoarce tot răul, pe care i l-am făcut?``
16 Şi au trimes să spună lui Iosif: ,,Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte:
17 ,,Aşa să vorbiţi lui Iosif: ,Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!` Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!`` Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea.
18 Fraţii lui au venit şi s'au aruncat ei înşişi cu faţa la pămînt înaintea lui, şi i-au zis: ,,Sîntem robii tăi.``
19 Iosif le -a zis: ,,Fiţi fără teamă; căci sînt eu oare în locul lui Dumnezeu?
20 Voi, negreşit, v'aţi gîndit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceeace se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.
21 Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.`` Şi i -a mîngăiat, şi le -a îmbărbătat inimile.
22 Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani.
23 Iosif a văzut pe fiii lui Efraim pînă la al treilea neam; şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s'au născut pe genunchii lui.
24 Iosif a zis fraţilor săi: ,,Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta, şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara, pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.``
25 Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicînd: ,,Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.``
26 Iosif a murit, în vîrstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat, şi l-au pus într'un sicriu în Egipt