1 The vision of Isaiah the son of Amoz, which he saw concerning Judah and Jerusalem, in the days of Uzziah, Jotham, Ahaz, and Hezekiah, kings of Judah.
2 Hear, heavens,
and listen, earth; for Yahweh has spoken:
"I have nourished and brought up children
and they have rebelled against me.
3 The ox knows his owner,
and the donkey his master’s crib;
but Israel doesn’t know.
My people don’t consider."
4 Ah sinful nation,
a people loaded with iniquity,
offspring of evildoers,
children who deal corruptly!
They have forsaken Yahweh.
They have despised the Holy One of Israel.
They are estranged and backward.
5 Why should you be beaten more,
that you revolt more and more?
The whole head is sick,
and the whole heart faint.
6 From the sole of the foot even to the head there is no soundness in it,
but wounds, welts, and open sores.
They haven’t been closed, bandaged, or soothed with oil.
7 Your country is desolate.
Your cities are burned with fire.
Strangers devour your land in your presence
and it is desolate,
as overthrown by strangers.
8 The daughter of Zion is left like a shelter in a vineyard,
like a hut in a field of melons,
like a besieged city.
9 Unless Yahweh of Armies had left to us a very small remnant,
we would have been as Sodom.
We would have been like Gomorrah.
10 Hear Yahweh’s word, you rulers of Sodom!
Listen to the law of our God, you people of Gomorrah!
11 "What are the multitude of your sacrifices to me?", says Yahweh.
"I have had enough of the burnt offerings of rams
and the fat of fed animals.
I don’t delight in the blood of bulls,
or of lambs,
or of male goats.
12 When you come to appear before me,
who has required this at your hand, to trample my courts?
13 Bring no more vain offerings.
Incense is an abomination to me.
New moons, Sabbaths, and convocations—
I can’t stand evil assemblies.
14 My soul hates your New Moons and your appointed feasts.
They are a burden to me.
I am weary of bearing them.
15 When you spread out your hands, I will hide my eyes from you.
Yes, when you make many prayers, I will not hear.
Your hands are full of blood.
16 Wash yourselves. Make yourself clean.
Put away the evil of your doings from before my eyes.
Cease to do evil.
17 Learn to do well.
Seek justice.
Relieve the oppressed.
Defend the fatherless.
Plead for the widow."
18 "Come now, and let’s reason together," says Yahweh:
"Though your sins are as scarlet, they shall be as white as snow.
Though they are red like crimson, they shall be as wool.
19 If you are willing and obedient,
you will eat the good of the land;
20 but if you refuse and rebel, you will be devoured with the sword;
for the Yahweh’s mouth has spoken it."
21 How the faithful city has become a prostitute!
She was full of justice.
Righteousness lodged in her,
but now there are murderers.
22 Your silver has become dross,
your wine mixed with water.
23 Your princes are rebellious and companions of thieves.
Everyone loves bribes and follows after rewards.
They don’t defend the fatherless,
neither does the cause of the widow come to them.
24 Therefore the Lord, Yahweh of Armies,
the Mighty One of Israel, says:
"Ah, I will get relief from my adversaries,
and avenge myself on my enemies.
25 I will turn my hand on you,
thoroughly purge away your dross,
and will take away all your tin.
26 I will restore your judges as at the first,
and your counselors as at the beginning.
Afterward you shall be called ‘The city of righteousness,
a faithful town.’
27 Zion shall be redeemed with justice,
and her converts with righteousness.
28 But the destruction of transgressors and sinners shall be together,
and those who forsake Yahweh shall be consumed.
29 For they shall be ashamed of the oaks which you have desired,
and you shall be confounded for the gardens that you have chosen.
30 For you shall be as an oak whose leaf fades,
and as a garden that has no water.
31 The strong will be like tinder,
and his work like a spark.
They will both burn together,
and no one will quench them."
1 Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţii lui Iuda.
2 Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pămîntule, căci Domnul vorbeşte: ,,Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s'au răsculat împotriva Mea.
3 Boul îşi cunoaşte stăpînul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpînului său: dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.``
4 Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămînţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfîntul lui Israel. I-au întors spatele...
5 Ce pedepse noi să vă mai dea, cînd voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, şi toată inima sufere de moarte!
6 Din tălpi pînă'n creştet, nimic nu -i sănătos: ci numai răni, vînătăi şi carne vie, ne stoarse, ne legate, şi ne alinate cu untdelemn:
7 ţara vă este pustiită, cetăţile vă sînt arse de foc, străinii vă mănîncă ogoarele supt ochii voştri, pustiesc şi nimicesc, ca nişte sălbatici.
8 Şi fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într'un cîmp de castraveţi, ca o cetate împresurată.
9 De nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
10 Ascultaţi cuvîntul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!
11 ,,Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sînt sătul de arderile de tot ale berbecilor, şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sîngele taurilor, oilor şi ţapilor.
12 Cînd veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?
13 Nu mai aduceţi daruri de mîncare nefolositoare, căci Mi -e scîrbă de tămîie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
14 Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
15 Cînd vă întindeţi mînile, Îmi întorc ochii dela voi; şi ori cît de mult v'aţi ruga, n'ascult: căci mînile vă sînt pline de sînge!``
16 ,,Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe cari le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!
17 Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!`` -
18 ,,Veniţi totuş să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lîna.
19 De veţi voi şi veţi asculta, veţi mînca cele mai bune roade ale ţării;
20 dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.``
21 Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi!
22 Argintul tău s'a prefăcut în zgură, şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă.
23 Mai marii tăi sînt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu -i fac dreptate, şi pricina văduvei n'ajunge pînă la ei.
24 De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Puternicul lui Israel: ,,Ah! Voi cere socoteala protivnicilor Mei, şi Mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei.
25 Îmi voi întinde mîna împotriva ta, îţi voi topi sgura, cum o topeşte leşia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine.
26 Voi face iarăş pe judecătorii tăi ca odinioară, şi pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.``
27 Sionul va fi mîntuit prin judecată, şi ceice se vor întoarce la Dumnezeu în el, vor fi mîntuiţi prin dreptate.
28 Dar pieirea va atinge pe toţi cei răzvrătiţi şi păcătoşi, şi ceice părăsesc pe Domnul vor pieri.
29 Vă va fi ruşine de terebinţii în cari găseaţi plăcere, şi veţi roşi din pricina grădinilor în cari vă desfătaţi;
30 căci veţi fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n'are apă.
31 Omul tare va fi ca un cîlţ, şi lucrarea lui ca o scînteie; amîndoi vor arde împreună, şi nimeni nu -i va stinge.