1 Who is this who comes from Edom,

with dyed garments from Bozrah?

Who is this who is glorious in his clothing,

marching in the greatness of his strength?

"It is I who speak in righteousness,

mighty to save."

2 Why is your clothing red,

and your garments like him who treads in the wine vat?

3 "I have trodden the wine press alone.

Of the peoples, no one was with me.

Yes, I trod them in my anger

and trampled them in my wrath.

Their lifeblood is sprinkled on my garments,

and I have stained all my clothing.

4 For the day of vengeance was in my heart,

and the year of my redeemed has come.

5 I looked, and there was no one to help;

and I wondered that there was no one to uphold.

Therefore my own arm brought salvation to me.

My own wrath upheld me.

6 I trod down the peoples in my anger

and made them drunk in my wrath.

I poured their lifeblood out on the earth."

7 I will tell of the loving kindnesses of Yahweh

and the praises of Yahweh,

according to all that Yahweh has given to us,

and the great goodness toward the house of Israel,

which he has given to them according to his mercies,

and according to the multitude of his loving kindnesses.

8 For he said, "Surely, they are my people,

children who will not deal falsely;"

so he became their Savior.

9 In all their affliction he was afflicted,

and the angel of his presence saved them.

In his love and in his pity he redeemed them.

He bore them,

and carried them all the days of old.

10 But they rebelled

and grieved his Holy Spirit.

Therefore he turned and became their enemy,

and he himself fought against them.

11 Then he remembered the days of old,

Moses and his people, saying,

"Where is he who brought them up out of the sea with the shepherds of his flock?

Where is he who put his Holy Spirit among them?"

12 Who caused his glorious arm to be at Moses’ right hand?

Who divided the waters before them, to make himself an everlasting name?

13 Who led them through the depths,

like a horse in the wilderness,

so that they didn’t stumble?

14 As the livestock that go down into the valley,

Yahweh’s Spirit caused them to rest.

So you led your people to make yourself a glorious name.

15 Look down from heaven,

and see from the habitation of your holiness and of your glory.

Where are your zeal and your mighty acts?

The yearning of your heart and your compassion is restrained toward me.

16 For you are our Father,

though Abraham doesn’t know us,

and Israel does not acknowledge us.

You, Yahweh, are our Father.

Our Redeemer from everlasting is your name.

17 O Yahweh, why do you make us wander from your ways,

and harden our heart from your fear?

Return for your servants’ sake,

the tribes of your inheritance.

18 Your holy people possessed it but a little while.

Our adversaries have trodden down your sanctuary.

19 We have become like those over whom you never ruled,

like those who were not called by your name.

1 ,,Cine este acesta, care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare, şi calcă mîndru, în plinătatea puterii Lui? -,Eu sînt Cel care am făgăduit mîntuirea, şi am putere să izbăvesc!`` -

2 ,,Dar pentru ce Îţi sînt hainele roşii, şi veşmintele Tale ca veşmintele celui ce calcă în teasc?`` -

3 ,,Eu singur am călcat în teasc, şi niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mînia Mea, şi i-am zdrobit în urgia Mea; aşa că sîngele lor a ţîşnit pe veşmintele Mele, şi Mi-am mînjit toate hainele Mele cu el.

4 Căci în inima Mea era o zi de răzbunare, şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei.

5 Mă uitam împrejur, şi nu era nimeni să M'ajute, şi Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijinească; atunci braţul Meu Mi -a fost într'ajutor, şi urgia mea M'a sprijinit!

6 Am călcat astfel în picioare popoare în mînia Mea, le-am îmbătat în urgia Mea, şi le-am vărsat sîngele pe pămînt.``

7 Voi vesti îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi! Voi spune marea Lui bunătate faţă de casa lui Israel, căci i -a făcut după îndurările şi bogăţia dragostei Lui.

8 El a zis: ,,Negreşit, ei sînt poporul Meu, nişte copii cari nu vor fi necredincioşi!`` Şi astfel El s'a făcut Mîntuitorul lor.

9 În toate necazurile lor n'au fost fără ajutor, şi Îngerul care este înaintea Feţei Lui i -a mîntuit; El Însuş i -a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i -a sprijinit şi i -a purtat în zilele din vechime.

10 Dar ei au fost neascultători şi au întristat pe Duhul Lui cel sfînt; iar El li s'a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor.

11 Atunci poporul Său şi -a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise, şi a zis: ,,Unde este Acela, care i -a scos din mare, cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea în mijlocul lor Duhul Lui cel sfînt;

12 care povăţuia dreapta lui Moise, cu braţul Său cel slăvit; care despica apele înaintea lor, ca să-Şi facă un Nume vecinic;

13 care îi călăuzea prin valuri, ca un cal pe loc neted, fără ca ei să se poticnească?``

14 ,,Ca fiara, care se pogoară în vale, aşa i -a dus Duhul Domnului la odihnă. Aşa ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca să-Ţi faci un Nume plin de slavă!``

15 ,,Priveşte din cer şi vezi, din locuinţa Ta cea sfîntă şi slăvită: unde este rîvna şi puterea Ta? Fiorul inimii Tale şi îndurările Tale nu se mai arată faţă de mine!

16 Totuş Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaşte, şi Israel nu ştie cine sîntem; dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Tu, din vecinicie, Te numeşti ,Mîntuitorul nostru.``

17 Pentruce, Doamne, ne laşi să rătăcim dela căile Tale, şi ne împietreşti inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te, din dragoste pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale!

18 Poporul Tău cel sfînt n'a stăpînit ţara de cît puţină vreme; vrăjmaşii noştri au călcat în picioare locaşul Tău cel sfînt.

19 Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu l-ai cîrmuit Tu, şi peste care niciodată nu s'a chemat Numele Tău...