1 Oh that you would tear the heavens,

that you would come down,

that the mountains might quake at your presence—

2 as when fire kindles the brushwood,

and the fire causes the water to boil.

Make your name known to your adversaries,

that the nations may tremble at your presence!

3 When you did awesome things which we didn’t look for,

you came down, and the mountains quaked at your presence.

4 For from of old men have not heard,

nor perceived by the ear,

nor has the eye seen a God besides you,

who works for him who waits for him.

5 You meet him who rejoices and does righteousness,

those who remember you in your ways.

Behold, you were angry, and we sinned.

We have been in sin for a long time.

Shall we be saved?

6 For we have all become like one who is unclean,

and all our righteousness is like a polluted garment.

We all fade like a leaf;

and our iniquities, like the wind, take us away.

7 There is no one who calls on your name,

who stirs himself up to take hold of you;

for you have hidden your face from us,

and have consumed us by means of our iniquities.

8 But now, Yahweh, you are our Father.

We are the clay and you our potter.

We all are the work of your hand.

9 Don’t be furious, Yahweh.

Don’t remember iniquity forever.

Look and see, we beg you,

we are all your people.

10 Your holy cities have become a wilderness.

Zion has become a wilderness,

Jerusalem a desolation.

11 Our holy and our beautiful house where our fathers praised you

is burned with fire.

All our pleasant places are laid waste.

12 Will you hold yourself back for these things, Yahweh?

Will you keep silent and punish us very severely?

1 ,,O! de ai despica cerurile, şi Te-ai pogorî, s'ar topi munţii înaintea Ta,

2 ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ţi-ar cunoaşte atunci vrăjmaşii Numele, şi ar tremura neamurile înaintea Ta!

3 Cînd ai făcut minuni la cari nu ne aşteptam, Te-ai pogorît, şi munţii s'au zguduit înaintea Ta,

4 cum niciodată nu s'a pomenit, nici nu s'a auzit vorbindu-se, şi cum nici n'a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El.

5 Tu ieşi înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale, şi îşi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mîniat, pentrucă am păcătuit: vom suferi noi vecinic, sau putem fi mîntuiţi?

6 Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sînt ca o haină mînjită. Toţi sîntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vîntul.

7 Nu este nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească şi să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Faţa Ta, şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.``

8 Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi sîntem lutul, şi Tu olarul, care ne-ai întocmit: sîntem cu toţii lucrarea mînilor Tale.

9 Nu Te mînia prea mult, Doamne, şi nu-Ţi aduce aminte în veci de nelegiuire! Priveşte dar, spre noi, căci toţi sîntem poporul Tău.

10 Cetăţile Tale cele sfinte sînt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate!

11 Casa noastră cea sfîntă şi slăvită, în care părinţii noştri cîntau laudele Tale, a ajuns pradă flacărilor, şi tot ce aveam mai scump a fost pustiit.

12 După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare şi ne vei întrista nespus de mult?``