1 Now a certain man was sick, Lazarus from Bethany, of the village of Mary and her sister, Martha. 2 It was that Mary who had anointed the Lord with ointment and wiped his feet with her hair, whose brother Lazarus, was sick. 3 The sisters therefore sent to him, saying, "Lord, behold, he for whom you have great affection is sick."
4 But when Jesus heard it, he said, "This sickness is not to death, but for the glory of God, that God’s Son may be glorified by it." 5 Now Jesus loved Martha, and her sister, and Lazarus. 6 When therefore he heard that he was sick, he stayed two days in the place where he was. 7 Then after this he said to the disciples, "Let’s go into Judea again."
8 The disciples asked him, "Rabbi, the Jews were just trying to stone you. Are you going there again?"
9 Jesus answered, "Aren’t there twelve hours of daylight? If a man walks in the day, he doesn’t stumble, because he sees the light of this world. 10 But if a man walks in the night, he stumbles, because the light isn’t in him." 11 He said these things, and after that, he said to them, "Our friend Lazarus, has fallen asleep, but I am going so that I may awake him out of sleep."
12 The disciples therefore said, "Lord, if he has fallen asleep, he will recover."
13 Now Jesus had spoken of his death, but they thought that he spoke of taking rest in sleep. 14 So Jesus said to them plainly then, "Lazarus is dead. 15 I am glad for your sakes that I was not there, so that you may believe. Nevertheless, let’s go to him."
16 Thomas therefore, who is called Didymus, said to his fellow disciples, "Let’s also go, that we may die with him."
17 So when Jesus came, he found that he had been in the tomb four days already. 18 Now Bethany was near Jerusalem, about fifteen stadia away. 19 Many of the Jews had joined the women around Martha and Mary, to console them concerning their brother. 20 Then when Martha heard that Jesus was coming, she went and met him, but Mary stayed in the house. 21 Therefore Martha said to Jesus, "Lord, if you would have been here, my brother wouldn’t have died. 22 Even now I know that whatever you ask of God, God will give you."
23 Jesus said to her, "Your brother will rise again."
24 Martha said to him, "I know that he will rise again in the resurrection at the last day."
25 Jesus said to her, "I am the resurrection and the life. He who believes in me will still live, even if he dies. 26 Whoever lives and believes in me will never die. Do you believe this?"
27 She said to him, "Yes, Lord. I have come to believe that you are the Christ, God’s Son, he who comes into the world."
28 When she had said this, she went away and called Mary, her sister, secretly, saying, "The Teacher is here and is calling you."
29 When she heard this, she arose quickly and went to him. 30 Now Jesus had not yet come into the village, but was in the place where Martha met him. 31 Then the Jews who were with her in the house and were consoling her, when they saw Mary, that she rose up quickly and went out, followed her, saying, "She is going to the tomb to weep there."
32 Therefore when Mary came to where Jesus was and saw him, she fell down at his feet, saying to him, "Lord, if you would have been here, my brother wouldn’t have died."
33 When Jesus therefore saw her weeping, and the Jews weeping who came with her, he groaned in the spirit and was troubled, 34 and said, "Where have you laid him?"
They told him, "Lord, come and see."
35 Jesus wept.
36 The Jews therefore said, "See how much affection he had for him!" 37 Some of them said, "Couldn’t this man, who opened the eyes of him who was blind, have also kept this man from dying?"
38 Jesus therefore, again groaning in himself, came to the tomb. Now it was a cave, and a stone lay against it. 39 Jesus said, "Take away the stone."
Martha, the sister of him who was dead, said to him, "Lord, by this time there is a stench, for he has been dead four days."
40 Jesus said to her, "Didn’t I tell you that if you believed, you would see God’s glory?"
41 So they took away the stone from the place where the dead man was lying. Jesus lifted up his eyes and said, "Father, I thank you that you listened to me. 42 I know that you always listen to me, but because of the multitude standing around I said this, that they may believe that you sent me." 43 When he had said this, he cried with a loud voice, "Lazarus, come out!"
44 He who was dead came out, bound hand and foot with wrappings, and his face was wrapped around with a cloth.
Jesus said to them, "Free him, and let him go."
45 Therefore many of the Jews who came to Mary and saw what Jesus did believed in him. 46 But some of them went away to the Pharisees and told them the things which Jesus had done. 47 The chief priests therefore and the Pharisees gathered a council, and said, "What are we doing? For this man does many signs. 48 If we leave him alone like this, everyone will believe in him, and the Romans will come and take away both our place and our nation."
49 But a certain one of them, Caiaphas, being high priest that year, said to them, "You know nothing at all, 50 nor do you consider that it is advantageous for us that one man should die for the people, and that the whole nation not perish." 51 Now he didn’t say this of himself, but being high priest that year, he prophesied that Jesus would die for the nation, 52 and not for the nation only, but that he might also gather together into one the children of God who are scattered abroad. 53 So from that day forward they took counsel that they might put him to death. 54 Jesus therefore walked no more openly among the Jews, but departed from there into the country near the wilderness, to a city called Ephraim. He stayed there with his disciples.
55 Now the Passover of the Jews was at hand. Many went up from the country to Jerusalem before the Passover, to purify themselves. 56 Then they sought for Jesus and spoke with one another as they stood in the temple, "What do you think—that he isn’t coming to the feast at all?" 57 Now the chief priests and the Pharisees had commanded that if anyone knew where he was, he should report it, that they might seize him.
1 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. -
2 Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, şi I -a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. -
3 Surorile au trimes la Isus să -i spună: ,,Doamne, iată că acela pe care -l iubeşti, este bolnav.``
4 Dar Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a zis: ,,Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.``
5 Şi Isus iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr.
6 Deci, cînd a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;
7 şi în urmă a zis ucenicilor: ,,Haidem să ne întoarcem în Iudea.``
8 ,,Învăţătorule``, I-au zis ucenicii, ,,acum de curînd căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudea?``
9 Isus a răspuns: ,,Nu sînt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentrucă vede lumina lumii acesteia;
10 dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentrucă n'are lumina în el.``
11 După aceste vorbe, le -a zis: ,,Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să -l trezesc din somn.``
12 Ucenicii I-au zis: ,,Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.``
13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.
14 Atunci Isus le -a spus pe faţă: ,,Lazăr a murit.``
15 ,,Şi mă bucur că n'am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.``
16 Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: ,,Haidem să mergem şi noi să murim cu El!``
17 Cînd a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormînt.
18 Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,
19 Mulţi din Iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mîngîie pentru moartea fratelui lor.
20 Cînd a auzit Marta că vine Isus, I -a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă.
21 Marta a zis lui Isus: ,,Doamne, dacă ai fi fost aici, n'ar fi murit fratele meu!
22 Dar şi acum, ştiu că orice vei cere dela Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.``
23 Isus i -a zis: ,,Fratele tău va învia.``
24 ,,Ştiu``, I -a răspuns Marta, ,,că va învia la înviere, în ziua de apoi.``
25 Isus i -a zis: ,,Eu sînt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
26 Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?``
27 ,,Da, Doamne,`` I -a zis ea, ,,cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.``
28 Dupăce a spus aceste vorbe, s'a dus şi a chemat în taină pe soru-sa Maria, şi i -a zis: ,,A venit Învăţătorul şi te cheamă.``
29 Maria, cum a auzit, s'a sculat iute, şi s'a dus la El.
30 Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întîmpinase Marta.
31 Iudeii, cari erau cu Maria în casă şi o mîngîiau, cînd au văzut -o sculîndu-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: ,,Se duce la mormînt, ca să plîngă acolo.``
32 Maria, cînd a ajuns unde era Isus, şi L -a văzut, s'a aruncat la picioarele Lui, şi I -a zis: ,,Doamne, dacă ai fi fost aici, n'ar fi murit fratele meu.``
33 Isus, cînd a văzut -o plîngînd, pe ea şi pe Iudeii cari veniseră cu ea, S'a înfiorat în duhul Lui, şi S'a tulburat.
34 Şi a zis: ,,Unde l-aţi pus?`` ,,Doamne,`` I-au răspuns ei, ,,vino şi vezi.``
35 Isus plîngea.
36 Atunci Iudeii au zis: ,,Iată cît îl iubea de mult!``
37 Şi unii din ei au zis: ,,El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?``
38 Isus S'a înfiorat din nou în Sine, şi S'a dus la mormînt. Mormîntul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră.
39 ,,Daţi piatra la o parte,`` a zis Isus. Marta, sora mortului, I -a zis: ,,Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.``
40 Isus i -a zis: ,,Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?``
41 Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus, şi a zis: ,,Tată, Îţi mulţămesc că M'ai ascultat.
42 Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M'ai trimes.``
43 Dupăce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: ,,Lazăre, vino afară!``
44 Şi mortul a ieşit cu mînile şi picioarele legate cu făşii de pînză, şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le -a zis: ,,Deslegaţi -l, şi lăsaţi -l să meargă.``
45 Mulţi din Iudeii, cari veniseră la Maria, cînd au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.
46 Dar unii din ei s'au dus la Farisei, şi le-au spus ce făcuse Isus.
47 Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au adunat Soborul, şi au zis: ,,Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.
48 Dacă -L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni Romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.``
49 Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le -a zis: ,,Voi nu ştiţi nimic;
50 oare nu vă gîndiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?``
51 Dar lucrul acesta nu l -a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam.
52 Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într'un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.
53 Din ziua aceea, au hotărît să -L omoare.
54 De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre Iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lîngă pustie, într'o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
55 Paştele Iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s'au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească.
56 Ei căutau pe Isus, şi vorbeau unii cu alţii în Templu: ,,Ce credeţi? N'are să vină la praznic?``
57 Iar preoţii cei mai de seamă şi Fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să -L prindă. Maria Îi toarnă mir pe picioare.