1 Now on the first day of the week, Mary Magdalene went early, while it was still dark, to the tomb, and saw that the stone had been taken away from the tomb. 2 Therefore she ran and came to Simon Peter and to the other disciple whom Jesus loved, and said to them, "They have taken away the Lord out of the tomb, and we don’t know where they have laid him!"

3 Therefore Peter and the other disciple went out, and they went toward the tomb. 4 They both ran together. The other disciple outran Peter and came to the tomb first. 5 Stooping and looking in, he saw the linen cloths lying there; yet he didn’t enter in. 6 Then Simon Peter came, following him, and entered into the tomb. He saw the linen cloths lying, 7 and the cloth that had been on his head, not lying with the linen cloths, but rolled up in a place by itself. 8 So then the other disciple who came first to the tomb also entered in, and he saw and believed. 9 For as yet they didn’t know the Scripture, that he must rise from the dead. 10 So the disciples went away again to their own homes.

11 But Mary was standing outside at the tomb weeping. So as she wept, she stooped and looked into the tomb, 12 and she saw two angels in white sitting, one at the head and one at the feet, where the body of Jesus had lain. 13 They asked her, "Woman, why are you weeping?"

She said to them, "Because they have taken away my Lord, and I don’t know where they have laid him." 14 When she had said this, she turned around and saw Jesus standing, and didn’t know that it was Jesus.

15 Jesus said to her, "Woman, why are you weeping? Who are you looking for?"

She, supposing him to be the gardener, said to him, "Sir, if you have carried him away, tell me where you have laid him, and I will take him away."

16 Jesus said to her, "Mary."

She turned and said to him, "Rabboni!" which is to say, "Teacher!"

17 Jesus said to her, "Don’t hold me, for I haven’t yet ascended to my Father; but go to my brothers and tell them, ‘I am ascending to my Father and your Father, to my God and your God.’"

18 Mary Magdalene came and told the disciples that she had seen the Lord, and that he had said these things to her. 19 When therefore it was evening on that day, the first day of the week, and when the doors were locked where the disciples were assembled, for fear of the Jews, Jesus came and stood in the middle and said to them, "Peace be to you."

20 When he had said this, he showed them his hands and his side. The disciples therefore were glad when they saw the Lord. 21 Jesus therefore said to them again, "Peace be to you. As the Father has sent me, even so I send you." 22 When he had said this, he breathed on them, and said to them, "Receive the Holy Spirit! 23 If you forgive anyone’s sins, they have been forgiven them. If you retain anyone’s sins, they have been retained."

24 But Thomas, one of the twelve, called Didymus, wasn’t with them when Jesus came. 25 The other disciples therefore said to him, "We have seen the Lord!"

But he said to them, "Unless I see in his hands the print of the nails, put my finger into the print of the nails, and put my hand into his side, I will not believe."

26 After eight days, again his disciples were inside and Thomas was with them. Jesus came, the doors being locked, and stood in the middle, and said, "Peace be to you." 27 Then he said to Thomas, "Reach here your finger, and see my hands. Reach here your hand, and put it into my side. Don’t be unbelieving, but believing."

28 Thomas answered him, "My Lord and my God!"

29 Jesus said to him, "Because you have seen me, you have believed. Blessed are those who have not seen and have believed."

30 Therefore Jesus did many other signs in the presence of his disciples, which are not written in this book; 31 but these are written that you may believe that Jesus is the Christ, the Son of God, and that believing you may have life in his name.

1 În ziua dintîi a săptămînii, Maria Magdalina s'a dus disdedimineaţă la mormînt, pe cînd era încă întunerec; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormînt.

2 A alergat la Simon Petru şi la celalt ucenic, pe care -l iubea Isus, şi le -a zis: ,,Au luat pe Domnul din mormînt, şi nu ştiu unde L-au pus.``

3 Petru şi celalt ucenic au ieşit, şi au plecat spre mormînt.

4 Au început să alerge amîndoi împreună. Dar celalt ucenic alerga mai repede decît Petru, şi a ajuns cel dintîi la mormînt.

5 S'a plecat şi s'a uitat înlăuntru, a văzut făşiile de pînză jos, dar n'a intrat.

6 Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormînt, şi a văzut făşiile de pînză jos.

7 Iar ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu făşiile de pînză, ci făcut sul şi pus într'un alt loc singur.

8 Atunci celalt ucenic, care ajunsese cel dintîi la mormînt, a intrat şi el; şi a văzut, şi a crezut.

9 Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi.

10 Apoi ucenicii s'au întors acasă.

11 Dar Maria şedea afară lîngă mormînt, şi plîngea. Pe cînd plîngea s'a plecat să se uite în mormînt.

12 Şi a văzut doi îngeri în alb, şezînd în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap şi altul la picioare.

13 ,,Femeie``, i-au zis ei, ,,pentruce plîngi?`` Ea le -a răspuns: ,,Pentrucă au luat pe Domnul meu, şi nu ştiu unde L-au pus.``

14 Dupăce a zis aceste vorbe, s'a întors, şi a văzut pe Isus stînd acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus.

15 ,,Femeie``, i -a zis Isus, ,,de ce plîngi? Pe cine cauţi?`` Ea a crezut că este grădinarul, şi I -a zis: ,,Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să -L iau.``

16 Isus i -a zis: ,,Marie!`` Ea s'a întors, şi I -a zis în evreieşte: ,,Rabuni!`` adică: ,,Învăţătorule!``

17 ,,Nu mă ţinea``, i -a zis Isus; ,,căci încă nu M'am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.``

18 Maria Magdalina s'a dus, şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul, şi că i -a spus aceste lucruri.

19 În seara aceleiaş zile, cea dintîi a săptămînii, pe cînd uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stătut în mijlocul lor, şi le -a zis: ,,Pace vouă!``

20 Şi după ce a zis aceste vorbe, le -a arătat mînile şi coasta Sa. Ucenicii s'au bucurat, cînd au văzut pe Domnul.

21 Isus le -a zis din nou: ,,Pace vouă! Cum M'a trimes pe Mine Tatăl, aşa vă trimet şi Eu pe voi.``

22 După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le -a zis: ,,Luaţi Duh Sfînt!

23 Celorce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţinea vor fi ţinute.``

24 Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cînd a venit Isus.

25 Ceilalţi ucenici i-au zis deci: ,,Am văzut pe Domnul!`` Dar el le -a răspuns: ,,Dacă nu voi vedea în mînile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede.``

26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăş în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe cînd erau uşile încuiate, a venit Isus, a stătut în mijloc, şi le -a zis: ,,Pace vouă!``

27 Apoi a zis lui Toma: ,,Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mînile Mele; şi adu-ţi mîna, şi pune -o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.``

28 Drept răspuns, Toma I -a zis: ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu!``

29 ,,Tomo`` i -a zis Isus, ,,pentrucă M'ai văzut, ai crezut. Ferice de ceice n'au văzut, şi au crezut.``

30 Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne cari nu sînt scrise în cartea aceasta.

31 Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentruca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezînd, să aveţi viaţa în Numele Lui.