1 After these things, there was a feast of the Jews, and Jesus went up to Jerusalem. 2 Now in Jerusalem by the sheep gate, there is a pool, which is called in Hebrew, "Bethesda", having five porches. 3 In these lay a great multitude of those who were sick, blind, lame, or paralyzed, waiting for the moving of the water; 4 for an angel went down at certain times into the pool and stirred up the water. Whoever stepped in first after the stirring of the water was healed of whatever disease he had. 5 A certain man was there who had been sick for thirty-eight years. 6 When Jesus saw him lying there, and knew that he had been sick for a long time, he asked him, "Do you want to be made well?"

7 The sick man answered him, "Sir, I have no one to put me into the pool when the water is stirred up, but while I’m coming, another steps down before me."

8 Jesus said to him, "Arise, take up your mat, and walk."

9 Immediately, the man was made well, and took up his mat and walked.

Now that day was a Sabbath. 10 So the Jews said to him who was cured, "It is the Sabbath. It is not lawful for you to carry the mat."

11 He answered them, "He who made me well said to me, ‘Take up your mat and walk.’"

12 Then they asked him, "Who is the man who said to you, ‘Take up your mat and walk’?"

13 But he who was healed didn’t know who it was, for Jesus had withdrawn, a crowd being in the place.

14 Afterward Jesus found him in the temple and said to him, "Behold, you are made well. Sin no more, so that nothing worse happens to you."

15 The man went away, and told the Jews that it was Jesus who had made him well. 16 For this cause the Jews persecuted Jesus and sought to kill him, because he did these things on the Sabbath. 17 But Jesus answered them, "My Father is still working, so I am working, too."

18 For this cause therefore the Jews sought all the more to kill him, because he not only broke the Sabbath, but also called God his own Father, making himself equal with God. 19 Jesus therefore answered them, "Most certainly, I tell you, the Son can do nothing of himself, but what he sees the Father doing. For whatever things he does, these the Son also does likewise. 20 For the Father has affection for the Son, and shows him all things that he himself does. He will show him greater works than these, that you may marvel. 21 For as the Father raises the dead and gives them life, even so the Son also gives life to whom he desires. 22 For the Father judges no one, but he has given all judgment to the Son, 23 that all may honor the Son, even as they honor the Father. He who doesn’t honor the Son doesn’t honor the Father who sent him.

24 "Most certainly I tell you, he who hears my word and believes him who sent me has eternal life, and doesn’t come into judgment, but has passed out of death into life. 25 Most certainly I tell you, the hour comes, and now is, when the dead will hear the Son of God’s voice; and those who hear will live. 26 For as the Father has life in himself, even so he gave to the Son also to have life in himself. 27 He also gave him authority to execute judgment, because he is a son of man. 28 Don’t marvel at this, for the hour comes in which all who are in the tombs will hear his voice 29 and will come out; those who have done good, to the resurrection of life; and those who have done evil, to the resurrection of judgment. 30 I can of myself do nothing. As I hear, I judge; and my judgment is righteous, because I don’t seek my own will, but the will of my Father who sent me.

31 "If I testify about myself, my witness is not valid. 32 It is another who testifies about me. I know that the testimony which he testifies about me is true. 33 You have sent to John, and he has testified to the truth. 34 But the testimony which I receive is not from man. However, I say these things that you may be saved. 35 He was the burning and shining lamp, and you were willing to rejoice for a while in his light. 36 But the testimony which I have is greater than that of John; for the works which the Father gave me to accomplish, the very works that I do, testify about me, that the Father has sent me. 37 The Father himself, who sent me, has testified about me. You have neither heard his voice at any time, nor seen his form. 38 You don’t have his word living in you, because you don’t believe him whom he sent.

39 "You search the Scriptures, because you think that in them you have eternal life; and these are they which testify about me. 40 Yet you will not come to me, that you may have life. 41 I don’t receive glory from men. 42 But I know you, that you don’t have God’s love in yourselves. 43 I have come in my Father’s name, and you don’t receive me. If another comes in his own name, you will receive him. 44 How can you believe, who receive glory from one another, and you don’t seek the glory that comes from the only God?

45 "Don’t think that I will accuse you to the Father. There is one who accuses you, even Moses, on whom you have set your hope. 46 For if you believed Moses, you would believe me; for he wrote about me. 47 But if you don’t believe his writings, how will you believe my words?"

1 După aceea era un praznic al Iudeilor; şi Isus S'a suit la Ierusalim.

2 În Ierusalim, lîngă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare.

3 În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, cari aşteptau mişcarea apei.

4 Căci un înger al Domnului se pogora, din cînd în cînd, în scăldătoare, şi turbura apa. Şi cel dintîi, care se pogora în ea, după turburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.

5 Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani.

6 Isus, cînd l -a văzut zăcînd, şi, fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i -a zis: ,,Vrei să te faci sănătos?``

7 ,,Doamne``, I -a răspuns bolnavul, ,,n'am pe nimeni să mă bage în scăldătoare cînd se turbură apa; şi, pînă să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea.

8 ,,Scoală-te``, i -a zis Isus, ,,ridică-ţi patul şi umblă.``

9 Îndată omul acela s'a făcut sănătos, şi -a luat patul, şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.

10 Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: ,,Este ziua Sabatului; nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul``.

11 El le -a răspuns: ,,Celce m'a făcut sănătos, mi -a zis: ,Ridică-ţi patul, şi umblă.``

12 Ei l-au întrebat: ,,Cine este omul acela, care ţi -a zis: ,Ridică-ţi patul, şi umblă?.``

13 Dar cel vindecat nu ştia cine este: căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela.

14 După aceea, Isus l -a găsit în Templu, şi i -a zis: ,,Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întîmple ceva mai rău.``

15 Omul acela s'a dus, şi a spus Iudeilor că Isus este Acela care -l făcuse sănătos.

16 Din pricina aceasta, Iudeii au început să urmărească pe Isus, şi căutau să -L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.

17 Dar Isus le -a răspuns: ,,Tatăl Meu lucrează pînă acum; şi Eu de asemenea lucrez.``

18 Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să -L omoare, nu numai fiindcă deslega ziua Sabatului, dar şi pentrucă zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.

19 Isus a luat din nou cuvîntul, şi le -a zis: ,,Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic dela Sine; El nu face decît ce vede pe Tatăl făcînd; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.

20 Căci Tatăl iubeşte pe Fiul, şi -I arată tot ce face; şi -I va arăta lucrări mai mari decît acestea, ca voi să vă minunaţi.

21 În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii, şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.

22 Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat -o Fiului,

23 pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L -a trimes.

24 Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Celce M'a trimes, are viaţa vecinică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.

25 Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi ceice -l vor asculta, vor învia.

26 Căci, dupăcum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.

27 Şi I -a dat putere să judece, întrucît este Fiu al omului.

28 Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentrucă vine ceasul cînd toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,

29 şi vor ieşi afară din ele. Ceice au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar ceice au făcut răul, vor învia pentru judecată.

30 Eu nu pot face nimic dela Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M'a trimes.

31 Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.

32 Este un Altul, care mărturiseşte despre mine; şi ştiu că mărturisirea, pe care o face El despre Mine, este adevărată.

33 Voi aţi trimes la Ioan, şi el a mărturisit pentru adevăr.

34 Nu că mărturia, pe care o primesc Eu, vine dela un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mîntuiţi.

35 Ioan era lumina, care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă veseliţi cîtăva vreme la lumina lui.

36 Dar Eu am o mărturie mai mare decît a lui Ioan; căci lucrările, pe cari Mi le -a dat Tatăl să le săvîrşesc, tocmai lucrările acestea, pe cari le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M'a trimes.

37 Şi Tatăl, care M'a trimes, a mărturisit El însuş despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa;

38 şi Cuvîntul Lui nu rămîne în voi, pentrucă nu credeţi în Acela, pe care L -a trimes El.

39 Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa vecinică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.

40 Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!

41 Eu nu umblu după slava care vine dela oameni.

42 Dar ştiu că n'aveţi în voi dragoste de Dumnezeu.

43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuş, pe acela îl veţi primi.

44 Cum puteţi crede voi, cari umblaţi după slava, pe care v'o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine dela singurul Dumnezeu?

45 Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v'aţi pus nădejdea.

46 Căci, dacă aţi crede pe Moise, M'aţi crede şi pe Mine, pentrucă el a scris despre Mine.

47 Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?``