1 Hear the word which Yahweh speaks to you, house of Israel! 2 Yahweh says,

"Don’t learn the way of the nations,

and don’t be dismayed at the signs of the sky;

for the nations are dismayed at them.

3 For the customs of the peoples are vanity;

for one cuts a tree out of the forest,

the work of the hands of the workman with the ax.

4 They deck it with silver and with gold.

They fasten it with nails and with hammers,

so that it can’t move.

5 They are like a palm tree, of turned work,

and don’t speak.

They must be carried,

because they can’t move.

Don’t be afraid of them;

for they can’t do evil,

neither is it in them to do good."

6 There is no one like you, Yahweh.

You are great,

and your name is great in might.

7 Who shouldn’t fear you,

King of the nations?

For it belongs to you.

Because among all the wise men of the nations,

and in all their royal estate,

there is no one like you.

8 But they are together brutish and foolish,

instructed by idols!

It is just wood.

9 There is silver beaten into plates, which is brought from Tarshish,

and gold from Uphaz,

the work of the engraver and of the hands of the goldsmith.

Their clothing is blue and purple.

They are all the work of skillful men.

10 But Yahweh is the true God.

He is the living God,

and an everlasting King.

At his wrath, the earth trembles.

The nations aren’t able to withstand his indignation.

11 "You shall say this to them: ‘The gods that have not made the heavens and the earth will perish from the earth, and from under the heavens.’"

12 God has made the earth by his power.

He has established the world by his wisdom,

and by his understanding has he stretched out the heavens.

13 When he utters his voice,

the waters in the heavens roar,

and he causes the vapors to ascend from the ends of the earth.

He makes lightnings for the rain,

and brings the wind out of his treasuries.

14 Every man has become brutish and without knowledge.

Every goldsmith is disappointed by his engraved image;

for his molten image is falsehood,

and there is no breath in them.

15 They are vanity, a work of delusion.

In the time of their visitation they will perish.

16 The portion of Jacob is not like these;

for he is the maker of all things;

and Israel is the tribe of his inheritance.

Yahweh of Armies is his name.

17 Gather up your wares out of the land,

you who live under siege.

18 For Yahweh says,

"Behold, I will sling out the inhabitants of the land at this time,

and will distress them, that they may feel it."

19 Woe is me because of my injury!

My wound is serious;

but I said,

"Truly this is my grief, and I must bear it."

20 My tent has been destroyed,

and all my cords are broken.

My children have gone away from me, and they are no more.

There is no one to spread my tent any more,

to set up my curtains.

21 For the shepherds have become brutish,

and have not inquired of Yahweh.

Therefore they have not prospered,

and all their flocks have scattered.

22 The voice of news, behold, it comes,

and a great commotion out of the north country,

to make the cities of Judah a desolation,

a dwelling place of jackals.

23 Yahweh, I know that the way of man is not in himself.

It is not in man who walks to direct his steps.

24 Yahweh, correct me, but gently;

not in your anger,

lest you reduce me to nothing.

25 Pour out your wrath on the nations that don’t know you,

and on the families that don’t call on your name;

for they have devoured Jacob.

Yes, they have devoured him, consumed him,

and have laid waste his habitation.

1 ,,Ascultaţi Cuvîntul pe care vi -l vorbeşte Domnul, casa lui Israel!

2 ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor, şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentrucă neamurile se tem de ele.

3 Căci obiceiurile popoarelor sînt deşerte. Taie un lemn din pădure; mîna meşterului îl lucrează cu securea;

4 îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc cu cuie şi ciocane, ca să nu se clatine.

5 Dumnezeii aceştia sînt ca o sperietoare de păsări într'un ogor de castraveţi1 (Sau: ca un stîlp tras la strung), şi nu vorbesc; sînt duşi de alţii, pentrucă nu pot să meargă.`` ,,Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă niciun rău, şi nu sînt în stare să facă niciun bine.``

6 ,,Niciunul nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu, şi mare este Numele Tău prin puterea Ta.

7 Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie se cuvine teama; căci între toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor, niciunul nu este ca Tine.

8 Toţi laolaltă, sînt proşti şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decît deşertăciune, e lemn!

9 Ei aduc din Tarsis foiţe de argint şi aur din Ufaz; meşterul şi mîna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sînt de materii văpsite în albastru şi în purpură, toate sînt lucrate de meşteri iscusiţi. -

10 Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat vecinic. Pămîntul tremură de mînia Lui, şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.``

11 ,,Aşa să le vorbiţi: ,Dumnezeii, cari n'au făcut nici cerurile, nici pămîntul, vor pieri depe pămînt şi de supt ceruri.

12 Dar El a făcut pămîntul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.

13 La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii dela marginile pămîntului, dă naştere fulgerelor şi ploii, şi scoate vîntul din cămările Lui.

14 Atunci se arată omul cît este de prost cu ştiinţa lui, şi orice argintar rămîne de ruşine cu chipul lui cioplit; căci idolii lui nu sînt decît minciună, şi nu este nicio suflare în ei;

15 sînt un lucru de nimic, o lucrare înşelătoare, şi vor pieri, cînd va veni pedeapsa.

16 Dar Cel ce este partea lui Iacov, nu este ca ei; căci El a întocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor este Numele Lui.``

17 ,,Ia din ţară legătura cu ce este al tău, tu, care eşti în strîmtorare!``

18 ,,Căci aşa vorbeşte Domnul: ,Iată, de data aceasta, voi arunca departe pe locuitorii ţării. Îi voi strînge de aproape, ca să simtă.`` -

19 ,,Vai de mine! Sînt zdrobită! Mă doare rana!`` ,,Dar eu zic: ,O nenorocire a dat peste mine şi o voi suferi!

20 Cortul îmi este dărîmat, toate funiile îmi sînt rupte, fiii mei m'au părăsit, nu mai sînt; n'am pe nimeni, care să-mi întindă cortul din nou, sau să-mi ridice pînzele!

21 Păstorii s'au prostit, n'au căutat pe Domnul; pentru aceea n'au propăşit, şi li se risipesc toate turmele.

22 Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte să prefacă cetăţile lui Iuda într'un pustiu, într'o vizuină de şacali. -

23 ,,Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, cînd umblă, să-şi îndrepte paşii spre ţintă.

24 Pedepseşte-mă, Doamne, dar cu măsură, şi nu în mînia Ta, ca să nu mă nimiceşti!

25 Varsă-Ţi urgia peste neamurile cari nu Te cunosc, şi peste popoarele cari nu cheamă Numele Tău! Căci mănîncă pe Iacov, îl înghit, îl topesc, şi -i pustiesc locuinţa.``